Mireasa tânără

Alessandro Baricco

 

    Maestrul Baricco surprinde din nou, prin cea mai recentă creație literară a sa, Mireasa tânără (La Sposa Giovane) zilele acestea publicată și la noi de către Humanitas Fiction.
   Ei bine, Modesto, slujitorul care-şi trezeşte stăpânii zi de zi, dimineață de dimineață, vreme de cincizeci şi nouă de ani, el este marea prezența a acestei istorii; oficiantul suprem care-i trezeşte pe ceilalți prin glasul său unic, dintr-un somn al nopții care la fel de bine ar putea fi, întotdeauna, un somn al morții, al neființei. Pentru că în Familia stăpânilor, generație după generație, s-a murit cu o impecabilitate a destinului, numai și numai nocturn, în timpul nopții, vreme de 113 ani.
    Suntem într-o lume italiană, într-o dimineață de Mai, când o făptură de optsprezece ani descinde în mijlocul acestei Familii abia salvate din amenințarea somnului şi care ia parte acum la nesfârșitul ritual cotidian al servirii micului dejun: un mic dejun de factură regească, regală, care face din masă un adevărat spectacol întins pe tot cuprinsul zilei, un spectacol al bunei dispoziții şi al fericirii la care sunt invitați să participe toți cei care trec pragul Casei.
    Ne aflăm în mijlocul unor oameni care n-au nicio înclinație pentru tristețe şi niciun talent pentru durere. Oameni care văd în nefericire o risipă de timp şi un lux prea scump pentru a putea fi permis, convinşi că nefericirea fură efectiv timp bucuriei, adică singurului lucru pe care se poate construi prosperitatea. În Casa în care Modesto îşi salvează de 59 de ani stăpânii din întuneric, dimineață de dimineață, cărțile şi cititul sunt cu desăvârşire… interzise. 
    Totul se găsește în lucruri şi-n concretul realității imediate, cărțile nefăcând altceva decât să te distragă inutil, să te piardă. Iată împrejurările lumii în care făptura aceea de optsprezece ani îşi face apariția şi pe care va trebui să o descopere ca şi cum ar da la o parte, straie după straie, o vrajă veche și grea.
    Căci da, maestrul Baricco şi-a construit iarăşi povestea în atmosfera şi din materialul unei vrăji profunde. Totul este istorisit şi dat la iveală dintr-un anotimp al uitărilor, aici unde faptele şi tainele şi-au îmbibat adânc trupul.
    Aceasta ar putea fi saga unei familii care se teme să nu moară pe timpul nopții, moştenind pe bună dreptate frica de întuneric şi de tot ceea de face posibil întunericul, ar putea fi deci povestea unei familii care ia micul dejun până la trei după-amiaza şi ai cărei membri se ascund unii de alții pentru a citi cărți.
    Ar putea fi, pentru că în realitate lucrurile nu stau deloc aşa; în realitate maestrul Barrico a ascuns secretul şi marea taină a acestei familii undeva în mijlocul cărții, le-a ascuns atât de bine, încât descoperirea lor se va face cu prețul incomunicabilului, al pecetei de a nu putea spune celuilalt ceea ce tocmai ai descoperit.
    Trebuie ca fiecare să parcurgă acest drum şi să se lase în voia unui dans şi al unui spectacol narativ impecabil executat, în spectrul unui plex solar, aici, unde personajele şi lumea lor se desfac, imperceptibil, ca dintr-o vrajă… puțin câte puțin, pe măsură ce lectura ta înaintează.

Alessandro Baricco, Mireasa tânără, ed. Humanitas Fiction, București, 2016