Cronicile din Narnia (The Chronicles of Narnia), de C.S.Lewis

 Narnia     

    Narnia este o tara dintr-o alta lume. Dintr-o cu totul alta lume. Un tinut magic, in care oamenii, animalele si natura traiesc intr-o perfecta armonie si in care se petrec lucruri teribile! Istoria acestui tinut miraculos este una lunga si multi regi si regine au domnit acolo de la intemeierea sa si pana in zilele cele de pe urma. 

Tara este marginita de alte tinuturi care au si ele regii lor, si de Oceanul ale carui ape merg pana dincolo de capatul pamantului, ape in care se gasesc Insulele Misterioase (apartinand politic Narniei), iar pe masura ce te apropii de capatul pamantului cum spuneam, apa devine atat de limpede incat poti vedea orasele subacvatice si pe locuitorii lor.

Narnia este un tinut de o frumusete sublima cu munti inalti si prapastiosi, cu vai imense, cu paduri dese, cu pajisti, rauri si lacuri intinse, cu dealuri ce conduc catre tinuturile uriasilor, asadar un adevarat peisaj paradisiac in care esti fericit. Acolo, timpul si spatiul sunt diferite de cele din lumea noastra. Timpul narnian este un ,,timp fluviu'' iar spatiul este vrajit! O vraja guverneaza totul, de la intemeierea acestei lumi si acest lucru poate fi observat la orice colt, oriunde ai privi: de la ramura unui copac miscator care poate imbraca infatisare umana si pana la adapostul de sub stanca, cochet si primitor (cel cu covor rosu pufos pe jos si cu masuta de ceai), acolo unde locuieste un frumos faun cu fular, tot rosu, la gat. Este o vraja buna, nu dintre cele rele care nu fac decat sa te amageasca, inselandu-te, facand lucrurile sa para altceva decat sunt ele.

Vraja din Narnia tine de insasi ontologia acestei lumi, este element primordial, cosmogonic. Este acel ceva ce tine partile unui intreg laolalta, ce intretine viata. Prin ea oamenii implinesc fapte marete, animalele vorbesc, copacii umbla, fiinte fabuloase si fantastice isi gasesc caminul aici, o lume in care isi fac aparitia zei si zeite, cotoroante, mume ale padurii, vrajitori, pitici, uriasi, ba chiar insusi Mos Craciun!

Dar mai bine haideti sa va prezint pe rand toate fiintele acestea care traiesc in Narnia si pe care sigur sigur le veti intalni daca vreodata veti ajunge prin partile acestea.

Asadar iata ceea ce s-ar putea numi populatia narniana: oameni descendenti din neamul lui Adam si al Evei, animale necuvantatoare (putine ce-i drept, si singurele care pot fi vanate) dar si multe altele cuvantatoare precum cartitele (care sapa ele insele gropi pentru o viitoare livada), arici, castori, pantere, leoparzi, lei, vulpi, cerbi, centauri, fauni, inorogi, cai, vulturi, lupi, spirite ale padurii (care vin sa binecuvanteze noua livada), sirene, pitici (care nu sunt oameni, asa cum poate ati fi tentati sa credeti, si nici nu au sange de om), uriasi, iepuri, magari, maimute, cum spuneam - Mos Craciun, cotoroante, muma padurii, capcauni, varcolaci, naiade si driade (spirite/nimfe ale apelor si padurilor), ursi, soareci, satiri, zei , bufnite! Iata-le!

Sa va mai spun ca in Narnia toate animalele sunt libere si nimeni nu este scalvul nimanui. Fiind libere, animalele se respecta reciproc, interactioneaza si comunica in permanenta; fiecare neam traieste organizat, ierarhic, administrand bunuri proprii dar si pe cele comune. Au case, adaposturi, familii. Trebaluiesc, se ingrijesc de bunul mers al lucrurilor, iar atunci cand situatiile o cer, se mobilizeaza exemplar pentru iesirea la liman, pentru ca in Narnia binele intotdeauna triumfa si toate-s rostuite astfel! Retineti asadar: aici animalele sunt cuvantatoare si vorbesc aceeasi limba.

Cum se ajunge in Narnia?

                                                               

    Ei bine, tocmai ca in Narnia nu se ajunge, ci esti chemat aici! E drept, asta nu se va putea intampla decat de cel mult trei ori in viata. Atat! Iar ,,caile'' sunt dintre cele mai diverse si mai ametitoare: un sifonier simplu si vechi, dar fara fund, adica imaginati-va asa: intri si dai peste un rand de haine asezate pe umerase, apoi inca un rand de haine si tot asa pana ce ai senzatia ca dintr-o data s-a facut racoare si ca inaintea ta se zaresc...trunchiuri de copaci?! Si chiar asa este, ai ajuns imediat in mijlocul padurii narniene si un faun frumos (va amintiti, e faunul acela frumos cu fular rosu la gat) iti ureaza Buna dimineata!!! si te invita la ceai! Dar sa ne intoarcem; mai sunt si alte ,,intrari'' in Narnia: gara unui mic orasel din provincie, pustie, numai voi pe o banca langa peron, la sfarsitul unei vacante de vara, asteptand plictisiti trenul si dand din picioare; dintr-o data ceva nefiresc se petrece: gara intreaga e cumva absorbita, spatiul ,,se misca'' cu totul si iata-va pe o plaja insorita si  pustie, cu briza calda,  marginita de o livada intinsa de meri. E Narnia, iar castelul e dincolo de livada. Este chiar livada aceea care in urma cu sute de ani cartitele (conduse de cartita-sefa) v-au ajutat sa o saditi, sapand ele insele gropile necesare. 

Tot in Narnia ajungeti sarind pur si simplu intr-un tablou, adica pe rama unui tablou infatisand o corabie cu panze aflate pe apele linistite ale Oceanului, o corabie narniana aflata in drum spre Insulele Misterioase si care va atinge in calatoria ei, capatul pamantului, dincolo de care se intinde tara lui Aslan! Pana mai acum o clipa tabloul din camera era unul comun, dar dintr-o data corabia a inceput sa se miste?! si apa sa se agite; vantul marin va sufla acum prin par invadand camera in care va aflati si stropi de apa va sar pe fata! Tabloul se face din ce in ce mai mare si...si mai departe va las pe voi sa va imaginati ce se va intampla!

A, si mai sunt si alte ,,cai'' de a te trezi in Narnia: inelele, unul galben si celalalt verde, colina din spatele scolii, cutia cu praf ,,dintr-o alta lume'', si altele si altele pe care mai bine le descoperiti voi. Atat doresc sa va mai spun: ca nicio clipa nu are sa va fie teama traind o astfel de experienta! Teama nu exista in Narnia! Totul se petrece extrem de repede, de surprinzator, si ai senzatia ca ceva bun (ti) se intampla. 

Trecerea in tinutul narnian are efect transfigurator: e ca si cum te-ai regasi pe tine, ca si cum abia acum stii cu adevarat cine esti; abia acum simti aerul si vezi lumea in frumusetea ei. Aerul narnian este special: imediat ce ajungi sa-l respiri viata incepe sa pulseze diferit. E un aer viu, asa cum e apa vie, stiti, va amintiti de apa vie din taramurile povestilor noastre. Respirand aerul narnian simti cum prinzi puteri nebanuite si cumva, viata pe care ai trait-o in lumea din care vii, ti se infatiseaza ca un vis. Abia acum traiesti din plin. 

Cat despre peisaj, despre geografia Narniei - va repet, este sublima! Ca si cum v-ati afla in Rai, nu in alta parte decat in Rai!

    Si acum cateva cuvinte despre timpul narnian. Vedeti, Narnia fiind o lume atat de diferita de a noastra, atat timpul cat si spatiul sunt speciale si au proprietati aparte. De pilda: poti petrece in Narnia zile intregi, sau ani intregi; poti chiar sa domnesti o viata lunga aici, evident, fiind rege sau regina, iar apoi, cand a sosit vremea intoarcerii in lumea noastra, sa va dati seama ca nu ati lipsit decat pret de cateva clipe. Cateva clipe numai! Sau altadata, cand de la ultima intoarcere ,,acasa'' din Narnia nu au trecut decat cateva saptamani sau luni - de indata ce ,,sunteti chemati'' din nou acolo, peste Narnia sa fi trecut sute si sute de ani. Eu as numi timpul care trece in Narnia, timp fluviu. Va imaginati de ce. Asadar, ati putea foarte bine sa va treziti dimineata la voi acasa, sa multumiti mamei pentru micul dejun savuros pe care tocmai l-ati servit si sa va indreptati spre scoala tarandu-va ghiozdanele dupa voi; si in acelasi timp, pasind pe trotuarul larg ce va duce spre scoala in acea dimineata insorita si racoroasa, sa stiti ca sunteti regi si regine in Narnia. Ca domniti sau ati domnit acolo. Ca ati salvat Narnia de la cele mai mari si mai terifiante primejdii; ca ati stat de vorba cu fauni si pitici, ca insusi Aslan v-a binecuvantat sau ca ati calatorit pana dincolo de capatul lumii. Va amintiti cum ati mancat la masa uriasilor (care de fapt se pregateau sa va manance ei pe voi) in castelele lor din munti, cum ati coborat in strafundurile pamantului acolo unde gnomii mineri extrag aurul, argintul, smaraldele si alte pietre pretioase. Numai ca acolo, minele lor nu sunt ca cele ,,de sus'' ale noastre, reci si stinse. Acolo, mult, mult sub strafundurile minelor noastre, aurul si celelalte sunt vii, cresc. Acolo poti culege buchete de rubine si iti poti face chiar suc de diamante! Imaginati-va!

Si voi stiti toate acestea nu pentru ca le-ati fi citit intr-o carte, ci pentru ca le-ati trait. Ati fost acolo! Acum va duceti plictisiti spre scoala, stiu...

    Si pentru aceia dintre voi care credeti ca Narnia si toate cele de acolo sunt niste bazaconii, povesti de adormit bine copiii noaptea, am sa va arat in continuuare ca lucrurile nu stau deloc asa.

 C.S.Lewis si nevoia de metafizica

    Ideea este ca dupa razboi (cel din urma) Lewis si bunul sau prieten Tolkien au stat la povesti. La propriu adica. Au ,,povestit'' cat pentru un secol intreg, despre Narnia, despre hobitul Bilbo Baggins, Stapanul Inelelor si despre multe altele. Erau timpuri atunci in Europa cand oamenii deznadajduiti de ororile razboiului se indreptau spre alte orizonturi decat cele ale credintei, lasand in spatele valori traditionale precum cele religioase. Lipsa lui Dumnezeu din lume, si absurdul imbracand forma istorica, relativizarea oricarei valori spirituale - toate acestea conduceau inevitabil la pierderea transcendentei! Sosise vremea existentialismul ateu, a pozitivismului si a utilitarismului. Gandirea metafizica era cel putin marginalizata. Ivan Karamazov avusese dreptate: intr-o lume in care Dumnezeu lipseste, totul este permis. E drept, in locul unei morale religioase (crestine), oamenii puneau acum una a lor, civica, una construita de jos in sus, si nu invers.

V-am descris putin contextul acesta pentru ca sa intelegeti ca Lewis si bunul sau prieten Tolkien, s-au asezat ,,la povesti'' intr-o vreme in care chiar nu aveau niciun motiv sa o faca. Sau poate ca din contra, aveau toate motivele! Povestea, prin insasi natura sa este un simbol, adica ceva (un semn) care trimite catre altceva decat el insusi, catre o realitate diferita de cea imediata. Povestile celor doi au aceasta incarcatura simbolica, metafizica; structura, continutul si intelesul lor trimit catre un dincolo, si aici,  indraznesc sa spun ca cel putin in cazul lui Lewis, acest dincolo este crestin. Povestea Narniei este scrisa astfel. In cheie crestina.

    Intinse pe parcursul a 7 volume, de dimensiuni relativ restranse, Cronicile din Narnia sunt scrise in paradigma crestina. Cosmogonia, ontologia si chiar sfarsitul lumii narniene sunt teme inscrise in traditie crestina. Iata: la inceput, Narnia este creata din ,,nimic''. Oamenii sunt insa martorii acestei creatii. Sub ochii lor (ai celor doi copii, Digory si Polly Plummer, vecina sa) se desfasoara un magnific peisaj cosmogonic: intunericul se lumineaza, lumina se distinge apoi de intuneric, apare cerul, apoi apele si uscatul, uscatul prinde forme, iarba, copacii, soarele si ceilalti astrii sunt plasmuiti si ei, apoi animalele si toate celelalte sunt rostuite si ele. Exista asadar un Creator, un Logos: leul Aslan. Narnia si fiintele ei iau nastere prin El, prin cuvantarea sa care imbraca forma unui cantec lin, fericit. Leul imperial canta si lumea se naste. La final, cate un reprezentant al fiecarei specii, impreuna cu cei doi oameni (fiu si fiica a lui Adam), sunt chemati inaintea Leului. Suflarea sa, caci Leul sufla catre ei, privindu-i pe fiecare in ochi, are rolul de a conferi rostul, sensul existentei si de a-i face fericiti. Ca si in creatia biblica, oamenii sunt numiti stapani peste acest pamant. Ei vor asigura armonia Narniei si o vor pazi pana in zilele cele de pe urma. Raul exista si aici, dar este ,,zavorat'' departe de lumea aceasta. Un pom (mar) protector il va tine la mare distanta. Leul Aslan este o prezenta divina: omniscient si omniprezent, el insusi, sau cuvantul lui numai confera identitate si temei lumii narniene. Numai si rostirea numeleui sau amplifica pana la frenezie starea de bine in cei buni si-l ingrozeste pe cel care e lipsit de virtute, de bunatate. Aslan este Sacrul in manifestarea sa lumeasca. Epifania (crestina) este evidenta! Ea merge pana acolo incat Aslan insusi se sacrifica pentru ca Narnia sa mearga mai departe, inviind mai apoi sub privirile inlacrimate a doua copile. Sentimentul lui mysterium tremendum cuprinde trairea celui aflat in preajma lui Aslan sau ii aude rostit numele.Un mysterium care fascineaza (elementul fascinans) sau ingrozeste, diferenta datorandu-se starii sufletesti a creaturii. Unele fiinte se simt binecuvantate, fericite, si cauta sa se apropie cat mai mult,  in vreme ce altele simt infiorarea, indepartandu-se.

Modul de adresare al lui Aslan este unul direct si personal. Relatia Leului cu celelalte fiinte este una personala; el se adreseaza fiecareia, numindu-o, privindu-o fata catre fata, sufland asupra sa. Cu blandete si autoritate. Este bun si drept. Leul Aslan conlucreaza cu oamenii. Numindu-i regi si regine peste Narnia, le ramane aproape, ca ajutor si temei in orice vor intreprinde. Va fi prezent acolo unde omul isi va aminti de el si il va chema, rostindu-i numele. Din cand in cand, Leul se arata in Narnia, rar insa si la intervale lungi de timp, uneori dupa mai bine de o suta de ani. Narnia si fiintele narniene sunt intru Aslan, adica se pastreaza si participa la El, cresc intru El. Taramul narnian este unul paradisiac si va ramane astfel atat timp cat aceasta participare va fi mentinuta. Cand uitarea, neatentia (lipsa veghii) si minciuna se vor instala ,,participarea'' la sensul primordial va slabi, magia va incepe sa dispara, tristetea va cuprinde trairile fiecaruia si Narnia va incepe sa se sfarseasca.

    Narnia si narnienii sunt fiinte libere, iar daca se bucura de armonie si traiesc fericte, asta li se datoreaza in egala masura. Sunt constiinte si spirite responsabile de propria lor fericire. Au asadar, responsabilitatea fericirii. Libertatea este cea care face posibila o astfel de conditie.

La fel, responsabilitatea le revine si in ceea ce priveste pierderea fericirii. Caci raul isi face loc in lumea narniana prin intermediul fricii si al lipsei de cunoastere. Teama de necunoscut si acceptarea tacita a minciunii drept adevar. Cele doua ingrediente dinamiteaza increderea in sine, dreapta judecata si linistea interioara. Credinta slabeste si constiinta devine usor manipulabila. Falsi profeti, propovaduind falsi zei se vor arata acum. Cuvantul lui Aslan e relativizat si amintirea sa ajunge sa trezeasca groaza. In numele Leului se comit crime. Raul prinde radacini acolo unde ratiunea este slaba, unde cunoasterea lipseste, unde discernamantul si judecata sunt neantrenate iar ignoranta, teama, suspiciunea, si neincrederea sunt lasate in voia lor. Acolo unde spiritele nu sunt strunite sa cerceteze, sa caute sa afle raspunsuri, sa isi asume intrebari.. Acolo prejudecatile si nesiguranta inrobesc.

Magarul Nedumerici devine simbol al acestei stari de decadere spirituala. Asemenea lui, animalele narniene sunt slabite spiritual, iar vocea Maimutoiului se face auzita si ascultata. Nedumerici, asa cum ii spune si numele (ne amintim ca in povestea crestina a Creatiei, animalele primesc nume dupa ce omul le cunoaste; se spune acolo ca Adam are privilegiul de a da nume fiecarui animal, cunoscandu-l pe acesta. Asadar numele nu este o notiune relativa, ci contine insasi identitatea celui care-l poarta) - este o fiinta nedumerita, neincrezatoare in judecata sa, influentabil in gandire si in actiune, indoielnic, lipsit de determinare. Pe de alta parte, Maimutoiul (care sta in permanenta in preajma lui Nedumerici) este simbol al maimutarelii, al spoirii si al urateniei sufletesti. O fiinta uratita la chip si ale carei cuvinte si fapte oglindesc egoismul, cruzimea, dorinta de a distruge ordinea si armonia.

Raul, asemenea unui maimutoi (creatura intarziata, ramasa in urma pe treapta evolutiei) loveste imbracand formele firescului, obisnuintei, naturaletei. Exista o naturalete a manifestarii raului in lume. De-o simplitate si o precizie matematica, de un firesc asemenea desprinderii si caderii unei frunze dintr-un copac.Sub aceasta infatisare efectul este distrugator, ireversibil, grotesc.

Ca si in lumea noastra, in Narnia pare mult mai ,,la indemana'' sa distrugi decat sa construiesti. Binele necesita efort, implicare, sacrificiu, ambitie, determinare, punerea in miscare a lucrurilor. Raul nu are trebuinta de prea multe pentru a se manifesta: ignoranta, nepasarea, lenea, ii sunt de ajuns. De unde spontaneitatea si naturaletea aceasta?

Prin povestea istoriei Narniei, Lewis atinge subiecte cardinale ale teologiei crestine: prezenta lui Dumnezeu in lume, libertatea omului in raport cu Dumnezeu, liberul arbitru, apocalipsa (sfarsitul lumii).

    La ce bun Narnia? Ei bine, oamenii care ajung aici, fii si fiice ale lui Adam sunt, cum spuneam ,,chemati'', rapiti (tema rapirii omului la Dumnezeu este una foarte importanta in mistica crestina) in Narnia, pentru ca ei, oamenii, intalnindu-L pe Aslan in tinuturile narniene, sa-l poata recunoaste mai apoi, in lumea lor. Aceasta este miza, scopul fundamental.

Acesta este in definitiv rostul Narniei si al oricarei alte povesti: sa aminteasca omului care-i sunt reperele.

Lewis creeaza Narnia, cele sapte Cronici ale acestui tinut, reusind astfel sa rescrie cumva povestea crestina a lumii noastre. Cititi Cronicile din Narnia, va vor face liberi!

C.S.Lewis, Cronicile din Narnia, ed. RAO International Publishing Company, Bucuresti