Jocurile Foamei (Hunger Games), de Suzanne Collins

Ce sunt Jocurile Foamei?

Jocurile Foamei constituie o competitie in care se intrec 24 de concurenti reprezentand 12 districte, parti integrante ale unei tari foarte mari, numita Panem. Doua persoane, de ambele sexe asadar pentru fiecare district in parte. Competitia este in fapt o intrecere in care fiecare concurent ,,se intrece'' cu fiecare. Se pot realiza si aliante, insa numai temporar, caci invingatorul, castigatorul va fi unul singur! Miza: tocmai supravietuirea. In ,,joc'' este viata insasi; este o competitie pe viata si pe moarte. Uciderea celuilalt in orice fel si apeland la orice tip de mijloace, face parte din joc, constituind chiar natura acestuia. 

Este o lupta asadar in care vanatorul devine el insusi vanat si invers, o lupta care se desfasoara intr-un cadru aparent natural: o padure deasa, insule in mijlocul oceanului, desert, platouri inghetate de munte, si asa mai departe. An de an (caci Jocurile sunt anuale) cadrul natural este un altul. Indiferent de natura geografica ori de intinderea sa, totul imbraca forma unei ,,arene'' creata tehnologic si controlata astfel in permanenta de catre creatorii sai pe intreaga desfasurare a ostilitatilor. Ceea ce este si mai surprinzator este faptul ca Jocurile Foamei sunt televizate, capatand astfel amploarea unui fenomen, unui ritual mediatic universal, de o totala transparenta. De fapt, tocmai componenta aceasta mediatica (o lume intreaga le priveste) le atribuie adevarata ,,valoare''! Ele sunt pretioase tocmai fiindca sunt publice.

Imaginati-va ca an de an, in tara dumneavoastra are loc o extragere: numele fiecaruia dintre voi este introdus intr-o mare urna (cate una pentru fiecare sex) si hazardul face ca unul sa fie extras si sa devina astfel participant (,,tribut'') la Jocurile Foamei. Imaginati-va inca ceva: traiti de cand va stiti intr-o tara guvernata prin teroare si infometare, sistematic intretinute, intr-un regim politic totalitarist, intr-o tara in care iti este vesnic foame si teama. Pentru a supravietui trebuie sa vanezi (asta daca ai abilitati in acest sens si mult curaj fiindca practica este ilegala si este pedepsita cu moartea) sau  sa muncesti pana la epuizare. 

Panemul  este o tara formata din 12 districte in care painea se castiga din greu si niciodata nu este de ajuns. In unele districte regimul este mai permisiv, in altele distruge orice speranta. Imaginati-va in continuare ca voua si familiei voastre va este intotdeauna foame, ca senzatia de foame, de hrana insuficienta va insoteste pe intreg parcusul zilei, inainte si dupa fiecare masa. O simtiti in voi, o priviti in ochii bunicilor, parintilor si ai copiilor vostrii. Intr-o asemena lume oamenii mor, oficial de pneumonie, de gripa ori de alte asemenea boli; neoficial insa, ei mor de foame. Si se intampla uneori chiar sa nu mai aveti cu ce va hrani, sa ramaneti fara mancare. Poti merge in acel moment la autoritati, la primarie spre exemplu, unde sa soliciti o ratie de alimente pentru luna respectiva: in principal faina, malai, orez, ulei, zahar, lapte, sare, etc. Nu-ti vor ajunge decat sa-ti potolesti foamea si disperarea din suflet. Poti merge sa soliciti alimente ori de cate ori doresti, tu sau un altul din familia ta. De fiecare data insa numele iti va fi scris pe un biletel si introdus in marea urna; sansele de a te califica la Jocuri cresc astfel considerabil! Cel putin, daca vei castiga acolo, nu-ti va mai fi niciodata foame, nici tie si nici familiei tale! Mancarea nu-ti va mai lipsi. Imaginati-va!

De ce se organizaeza Jocurile Foamei? La ce bun?

    Ei bine, sa spunem pentru inceput ca cei doi reprezentanti ai fiecarui district se numesc ,,tributuri''. Ei semnifica insusi tributul platit (anual, de numai putin de 74 de ani incoace) de fiecare district in parte din cauza si in amintirea unui eveniment ce a avut loc demult in istorie: o Revolta generala care a cuprins intregul Panem si in care s-au utilizat arme de distrugere in masa. Un intreg district (al 13-lea) a fost ras de pe suprafata pamantului la momentul acela. Astfel ca in amintirea acelei conflagratii (pentru ca oamenii sa nu uite niciodata ca razvratirea lor nefericita a condus la atatea pierderi de vieti si la atatea distrugeri) anual Guvernul (comasat politic-administrativ intr-un teritoriu separat de districte, in capitala numita Capitoliu) - organizeaza acest evenimet conferindu-i o infatisare fastuoasa, de spectacol total. 

Pentru cetatenii Capitoliului Jocurile Foamei chiar sunt un eveniment festiv si sunt intampinate cu deosebita emotie si grija pentru fiecare detaliu. Competitia e traita cu sufletul la gura an de an, sunt mobilizate echipe intregi de stilisti, de antrenori, de nutritionisti (cu totii pusi in slujba participantilor), se fac emisiuni dedicate evenimentului, se organizeaza pariuri...lumea din Capitoliu se bucura! 

Jocurile Foamei au loc pentru ca nimeni sa nu uite distrugerile razboiului din trecut (au asadar o functie memorialistica) dar si pentru ca fiecare locuitor al Panemului, vesnic potential concurent (mai putin cetatenii Capitoliului, acestia din urma neintrand in urna extragerii) sa plateasca direct sau indirect cu viata sa greseala din trecut a inaintasilor. Un ,,tribut'' necesar a fi platit de fiecare. 

Practic Jocurile Foamei determina un cadru general al vietii, caci desi ele au loc o singura data pe an (pe parcursul catorva saptamani) prin impactul si natura lor, acestea sunt prezente zilnic in mintea si-n sufletul oamenilor. Ca si cum s-ar desfasura intr-un prezent continuu. O paradigma universala, un mental colectiv, un cotidian in care soarele continua sa rasara si sa apuna. In Jocurile Foamei te trezesti dimineata si tot in ele adormi la capatul unei zile de munca pline de neajunsuri. Un sistem eficient de control si manipulare al oamenilor prin intermediul terorii sistematic intretinute. Asociat cu infometarea continua si cu privarea de libertati - impactul este categoric: infrangerea interioara a oamenilor!

Inevitabil o revolta, o reactie de impotrivire va avea loc: ea se va naste natural (chiar in inima Jocurilor, din ingredientele acestora) si va imbratisa destinul bulgarelui de zapada aflat in rostogolire. Aparuta in cel mai umil si mai stigmatizat dintre districte (al 12-lea, acolo unde activitatea principala a oamenilor este mineritul, munca considerata injositoare), revolta va cuprinde majoritatea tinuturilor si va culmina cu infrangerea si inlaturarea puterii Capitoliului. Dar parca nu asta conteaza cu adevarat, nu acesta este cel mai bun drum de urmat in povestea noastra, ci un altul: cel al umanului care din suferinta si iubire ajunge sa-si recapete demnitatea si stralucirea. Caci din suferinta, foamete, moarte, prietenie si dragoste se vor naste acele forte interioare capabile sa infrunte totul atunci cand nimic nu mai este de pierdut. Cu alte cuvinte: regimurile totalitariste pot fi infrante oricat de invincibile pot parea. Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca omul e facut sa fie o fiinta libera.

Lectura

    Exista mai multe chei de lectura in care cele trei volume ale Suzannei Collins pot fi citite: una poate fi cea politica (constitutia regimului, a guvernarii totalitariste, mijloacele de manifestare ale puterii sale, impactul imediat si pe termen lung asupra cetatenilor, relatiile dintre guvernanti si restul populatiei, destinul unei astfel de organizari politice, etc); o alta cheie de lectura este chiar cea a foamei: merita din plin urmarit acest sentiment pe parcursul intregului roman, relatia omului cu mancarea putina, mereu insuficienta, sau din contra, impactul hranei dintr-o data abundenta (dupa ce o viata intreaga ti-a fost foame, atunci cand ti se aseaza in brate o paine intreaga sau un chec intreg ori un cos cu portocale - numai pentru tine, te sperii, aproape ca ai un atac de panica, te simti blocat si incapabil sa intelegi ceea ce se petrece; inghiti fara a mai mesteca) sau contrastul monstruos dintre lumea celor mereu flamanzi, a acelora care mor de foame si lumea celor in care mancarea este din belgus fiind la discretie prin simpla apasare a unor butoane.

Mai poti citi Jocurile Foamei prin prisma uimitoarei discrepante dintre naturaletea gesturilor si a comportamentului uman si prezenta tehnologiei viitorului, suprasofisticate, Cele doua (a) manifestarea umanului in forma naturala (ruperea unui colt de paine, taierea unei bucati de branza, o bagheta arsa cazuta in noroi sub o ploaie torentiala si fetita infometata care o primeste in dar, ceaiul din frunze de pin pus la incalzit in cutii de conserva, vanarea cu arcul a unor animale salbatice, zapada asezata pe spatele brazdat de lovituri nesfarsite de bici, mineri neinsufletiti scosi din mina surpata de la amiaza si pana tarziu in noapte sub privirele cutremurate ale familiilor, consumul de vodca, sarutul sincer, strangerea unei maini, mirosul de fum, o rochie galbena, simpla de vara, fara brate care imbraca trupul unei fete, etc) si (b) acea prezenta a tehnologiei viitorului (o naveta zburatoare aparuta instantaneu deasupra unei paduri linistite, specii de pasari clonate si capabile sa inregistreze si sa reproduca limbajul si chiar cantul uman - specia gaitelor zeflemitoare, simbol central al povestii si al lumii aflate in revolta, medicamente si tehnici medicale capabile sa vindece in cateva clipe tesuturi si organe distruse, mijloace de tortura psihica bazate pe  prelucrarea in laborator a unor substante naturale precum veninul, cultura vestimentara ce aseaza in centru tatuajul, machiajul unisex si schimbarea pigmentului pielii, pastrarea neschimbata a chipului prin operatii estetice, mutanti programati sa ucida, etc) -  asadar cele doua planuri ale realitatii, cele doua invelisuri ale vietii de zi cu zi, se intrepatrund intr-un mod atat de nefiresc, de socant incat alarmarea si tulburarea sunt omniprezente. Mesajul este limpede: liberatatea face posibila manifestarea spontana si fireasca a umanului, in timp ce ne-libertatea urateste chipul uman, dezumanizandu-l, la propriu. Imputinandu-si sau pierzandu-si libertatea, omul isi pierde astfel chipul.

Contemporaneitatea Jocurilor Foamei

    Desi Jocurile Foamei se organizeaza anual intr-o lume indepartata in timp pe ruinile unui continent cunoscut candva ca fiind America de Nord, totusi e inevitabil ca pe parcursul lecturii incandescente, ceva sa nu-ti atraga atentia, sa nu te faca sa-ti ridici ochii din pagina si sa privesti undeva langa tine, in lumea careia ii aparti. Jocurile Foamei nu sunt o fictiune, ele sunt inradacinate in lumea reala a zilelor noastre. Ce altceva reprezinta Jocurile Foamei daca nu modul teribil de a trai ,,pe credit'': stilul acesta modern de a consuma din ce in ce mai multe lucruri noi (caci nu-i asa, intotdeauna va exista o noutate proaspata care sa o invecheasca pe cea anterioara), de a angaja credite pentru consum pe zeci si zeci de ani, cu alte cuvinte de a-ti vinde lunar viata! Guvernarea totalitarista din Panem exista si e vie, e atat de reala si se manifesta in cotidianul nostru: priviti limitarea libertatilor si incalcarea drepturilor omului din Rusia, sau viata de zi cu zi a oamenilor din tari precum Cuba, China, Afganistan, Pakistan, Irak, Iran, Emirate, Sudan, Somalia. Priviti la statutul femeii si al copiilor lor din societatile islamice. Dar poate ca cel mai bine Jocurile Foamei pot fi vazute in Siria zilelor noastre (unde regimul politic este contestat pe cale armata si unde populatia civila ajunge victima directa a lipsei de hrana, a privarii de ajutor medical, a izolarii si a permanentei groaze de moarte) si in Coreea de Nord (aici unde chiar se moare de foame, zilnic). Suzanne Collins surprinde in paginile sale, dincolo de precizia masinala a raului in manifestarea sa politica, chipul grotesc si putrefactia acestuia. 

In definitv, chipuri ale foamei, ale frigului si ale terorii se intalnesc si pe strazile noastre : ati vazut cu siguranta copiii aceia sumar imbracati, prost incaltati, si niciodata satui, ati intalnit batrani postati cuminti la colt de bloc sau in preajma magazinelor - ati vazut acele priviri: sunt priviri de oameni haituiti, de foame si de frica. Imposibil sa nu vi le amintiti. Sunt aceleasi cu cele din Jocurile Foamei. Sunt chiar Jocurile Foamei in desfasurarea lor reala!

Suzanne Collins este un om de televiziune, ma rog, din spatele televiziunii, un scenarist. Creatiile sale, majoritar destinate copiilor, au fost nominalizate in timp la premiile Emmy. De altfel, ceea ce amplifica dramatismul si adesea aproape ca face imposibil de suportat lectura, este prezenta copiilor si a copilarie lor in acest cadru absurd. In Jocurile Foamei parintii isi pierd copiii, ii vad murind, de foame sau macelariti in arena. Insasi perspectiva de a avea un copil devine indezirabila. La ce bun?

Jocurile Foamei constituie totodata o critica taioasa si feroce la adresa productiilor de tipul ,,reality-show''. Competitie-spectacol filmata in timp real si urmarita global, clipa de clipa, in care niciun amanunt nu poate scapa publicului privitor, in care incarcatura de senzational, si de violenta constituie garantia succesului, ei bine, toata aceasta lume ,,pusa in scena'' si intretinuta artificial, ajunge sa distruga insasi viata, rapindu-i o calitate esentiala: intimitatea.

Nu degeaba Jocurile au fost traduse la nivel planetar, in mai putin de jumatate de an, ajungand sa fie citite in 32 de tari ale lumii. In limba fiecareia ele spun aceeasi poveste: cum e sa-ti fie foame, mereu.

Imginati-va! Amintiti-va!

Collins Suzanne, Jocurile Foamei, Ed. a 3-a, ed. Nemira Publishing House, Bucuresti, 2013