Harry Potter, de J.K.Rowling

De ce am citit Harry Potter?

   Mai intai trebuie sa spun ca am citit intreg Harry Potter, fiecare carte, pana la ultima, cea de a saptea. Nu a fost simplu deloc. Pe parcurs am avut impresia ca Rowling ar fi putut fi ceva mai cumpatata si am banuit ratiuni comerciale care au determinat prelungirea povestii atat de mult. Totusi, imi dau seama acum, la final, ca nimic nu a fost in zadar sau artificial creat, ca evenimentele au urmat un curs natural atingand anumite puncte cardinale care la randu-le necesitau o anume pregatire. Harry Potter este (si) un bildungsroman, iar ca in orice bildunsgsroman, eroul are nevoie de timp. Harry are nevoie de timp sa creasca pentru a implini cei 17 ani (varsta majoratului pentru un vrajitor) si a putea astfel sa faca vraji oriunde s-ar afla fara a fi pedepsit de catre autoritati, are nevoie de timp pentru a-si intelege natura, starea, singuratatea, sacrificiul, dusmanul de moarte, moartea chiar. Si noi avem nevoie de timp pentru a descoperi si a intelege lumea aceasta, fantastica, in care totul, dar chiar totul este magic! 

De ce am citit totusi Harry Potter, cand mai toata lumea stramba din nas sau zambeste ironic la auzul acestui nume? Ei bine, iata de ce:

(a) pentru ca dupa ce am vazut povestea transpusa in imagini (cu multi ani in urma), imediat dupa, in acea zi, si in cele care au urmat, lumea de zi cu zi, cu toate cele ale ei, s-a vazut altfel, am privit-o altfel, ca si cum...ca si cum ar fi avut un continut magic, ascuns. Asadar, pentru ca am putut vedea lumea ca si cum... 

(b) pentru ca iti ofera o perspectiva pertinenta, spunandu-ti cum aceeasi lume din jur, lumea aceasta fizica, a noastra, cu toate legile ei care-i asigura echilibrul si armonia - nu-i doar ceea ce ce ti se da, ceea ce se vede. Este mult mai mult decat ,,atat'' si legile sub care functioneaza nu sunt chiar cele pe care credem noi ca le cunoastem.

(c) pentru ca lumea magica din povestea lui Potter aseaza sub semnul intrebarii lumea non-magica sau prea putin magica a noastra; si aceasta din punct de vedere stiintific, ontologic, cu trimitere directa catre legi si problematici precum: gravitatia, starile materiei, mecanica corpurilor, potentialul energetic al mintii umane, relatia dintre trup si minte, si multe altele. Intrebarile sunt de ordin paradigmatic, adica propun o altfel  de organizare si de raportare la universul existentei noastre.

Firul rosu al lecturii pe care am realizat-o nu a urmarit neaparat aventurile lui Potter; ele sunt teribile si unice cred in istoria cel putin recenta a literaturii; m-a preocupat insa mai mult felul in care este lumea (magica) a lui Potter, continutul si invelisul ei, structura, fenomenele si procesele care au loc acolo, felul in care se traieste si se moare in ea, lucrurile si fiintele ei, relatia cu lumea noastra, istoria si destinul acesteia. 

De aceea am citit Harry Potter, tot Harry Potter, din nevoia de intelegere, de metafizica, din uimire!

Introducere

   Stiti cata frica si teroare a adus Inchizitia in Evul Mediu, in casele si in sufletele oamenilor. Ioan Petru Culianu si alti istorici ai religiilor sugereaza insa prudenta in abordarea fenomenului, semnaland anumite aspecte si functii pozitive, benefice crestinismului, pe care institutia Inchizitiei le-a oferit. Spre exemplu, lupta contra sectelor satanice care profanau mormintele si altarele bisericilor. In timpul Liturghiilor sau Meselor papale adeptii acestora patrundeau in incinta locaselor sfinte invocand cu glas tare Diavolul sau necinstind obiectele de cult. Inchizitia asadar a dus si altfel de lupte. Noua ne-au ramas insa imaginile rugurilor aprinse si ale oamenilor nevinovati arsi pe ele. Istoriografia a pastrat printre altele s-ar parea aceasta imagine a Inchizitiei: mijloc abuziv de lupta impotriva celor acuzati de practici necurate, diavolesti; vanatoarea de vrajitoare!
Observati, vrajitoria este asociata (istoric) feminitatii in primul rand. Mai mult, mentalul colectiv aseaza vrajitorul in tabara celor buni, in timp ce o vrajitoare nu poate fi decat rea! Nu vom discuta aici ratiunile pentru care au loc asemena asocieri sau imaginea in timp a celor doua personaje. Poate cu alta ocazie. Cert este ca pentru Inchizitie vrajitoria a insemnat o practica nu doar contrara lui Dumnezeu, dar intai de toate o activitate oculta, o lucrare a diavolului in lume prin intermedierea directa si liber asumata a omului, a femeii mai exact. O femeie suspectata de vrajitorie devenea in mod sigur vinovata prin instrumentalizarea Inchizitiei. Arderea pe rug era singura cale de salvare a sufletului sau.
    Am putea porni povestea lui Potter tocmai de aici, de la arderea pe rug a unei femei in mijlocul unei piaţete dintr-un mic orasel; un orasel de provincie, pavat cu pietre slefuite, si ale carui case micute, construite din barne de lemn, lut, paie, nisip si var, si din putine caramizi acoperite cu tencuiala - case colombage cum se numesc, viu colorate, creeaza atmosfera unei lumi desprinse dintr-un basm. Cerul este albastru adanc si intunecat iar soarele este de mult apus. Acum, cand tragicul eveniment s-a consumat, piata este aproape goala; doar cativa oameni care muncesc la dezafectarea locului unde a fost inaltat rugul si unii trecatori ajunsi cu intarziere, care cauta sa vada ceea ce a mai ramas din trupul bietei fete mai bantuie pe acolo. Spre nenorocul lor insa nu se mai intrevede nimic: totul este ars si transformat intr-o cenusa densa; doar mirosul puternic si greu de fum ce traverseaza piata mai aminteste de vapaia inalta din urma cu cateva ore.

Compatimind-o acum, oamenii cred ca biata fata a ars in chinuri groaznice si pastreaza in amintire tipetele ei de disperare. De fapt, nimeni nu a observat ca ea radea de-a dreptul, ca nu simtea nicio durere si ca atunci cand a considerat de cuviinta, s-a facut nevazuta, lasandu-se mistuita de flacarile acelea flamande. Cum s-ar spune, a Disparut pentru a Aparea intr-un alt loc, undeva departe departe unde sa poata incepe o noua viata, nestiuta de nimeni. Caci un vrajitor sau o vrajitoare niciodata nu au ars cu adevarat pe vreun rug ridicat de Inchizitie. Folosindu-se de magie, au stiut sa dispara, la timp.

    In secolul al XVII-lea abia, vrajitorii au hotarat sa ia masuri fata de situatia lor in lume, punanad capat atacurilor si persecutiilor venite din partea oamenilor. Astfel, in 1689 a fost adoptat ,,Statutul International al Secretului Vrajitoresc''. Cu aceasta ocazie, tagma si lumea vrajitorilor hotarasc intrarea in clandestinatate, retragerea din lumea celorlalti oameni si construirea in interiorul acesteia, a unei alte lumi, magice, cu sate, orasele, domenii, scoli, ateliere, comert, transporturi, ministere, banci si moneda proprie,  presa scrisa si radio si multe altele. De atunci, din mijlocul secolului acela, vajitorii si vrajitoarele s-au retras din calea noastra, au inceput sa dispara, sa isi piarda urma. Iar noi am uitat usor usor de ei si de calitatile lor. Mai intai ne-am spus ca in felul acesta Diavolul a fost alungat din Cetate, iar mai apoi ca totul a fost o inchipuire, o proiectie a mintilor noastre aflate inca in necunoastere. Fenomenul a fost deci trecut in ilegalitate, amendat si mai tarziu dat uitarii.

   Nu va voi spune povestea lui Potter, cel putin nu acum; dupa cum bine intuiti si voi, ca in orice poveste, totul se incheie cu bine, binele este acela care triumfa, in timp ce raul este, sa spunem, alungat. Si totusi povestea aceasta nu-i una obisnuita; in ciuda finalului ei, sa nu va inchipuiti ca este o poveste vesela; nicidecum: povestea lui Harry Potter este una trista, cu prea putine lucruri si evenimente placute comparativ cu cele teribile si tragice care s-au petrecut in acea vreme. Poate spre sfarsit am sa va vorbesc putin despre ce fel de om a fost Potter si ce fel de viata a dus.

 Intentia mea a fost aceea de a patrunde si a intelege lumea magica pe care vrajitorii au ascuns-o de noi, Incuiatii, de-a lungul istoriei. Da, ne-au numit pur si simplu ,,Incuiati''! Termenul este cat se poate de sugestiv, facand referire la capacitatile limitate ale noastre, ale celor obisnuiti de a percepe si a ne raporta la fenomenul magiei, la ceea ce iese din tiparele lumii noastre, fizice. Vorbim aici despre capacitatile cognitive (care tin de ontologia noastra, ca oameni simpli, adica lipsiti de puteri magice), dar si de capacitatea sau mai bine spus, incapacitatea morala de a intelege fenomenul magic, metafizic in genere si pe aceia care-l reprezinta. Intelegeti foarte bine la ce anume se face referire. La ignoranta!

Asadar, suntem noi, Incuiatii (cum ne numesc ei) si sunt ei - vrajitori si vrajitoare! Cu totii traim pe aceeasi planeta si respiram acelasi aer, sub acelasi cer. Sa nu intelegeti ca intre noi si ei ar exista o prapastie sau o ruptura de ordin ontologic - calitativ. Intai de toate, cu totii suntem fiinte umane, diferenta provenind strict din inzestrarea sau nu, cu aceste abilitati speciale. Mai mult, despre antinomie nu poate fi vorba, deoarece dintotdeauna intre vrajitori si oamenii obisnuiti au existat legaturi puternice, unindu-si chiar destinele  si intemeind familii cu arbori genealogici de multe secole. Printre noi sunt astfel copii nascuti din ambii parinti vrajitori (,,sange-pur'' mai sunt numiti acestia), sau dintr-o familie mixta, in care un singur parinte detine puteri magice (,,sange semi-pur''). Mai sunt inca si copii lipsiti de orice abilitate magica (,,noni'') si totusi nascuti din parinti vrajitori.Si nu in ultimul rand, spectaculos de altfel, este faptul ca se nasc copii vrajitori din parinti obisnuiti, fara calitati magice; acestor copii li se mai spune, deloc politicos ce-i drept, ,,sange-mâl''.

Asadar, sintetizand, oamenii se situeaza fata de fenomenul magic in felul urmator: sange-pur, sange semi-pur, sange-mâl si noni, iar majoritatea vrajitorilor au sange semi-pur, provenind din familii mixte (daca nu s-ar fi casatorit cu oameni obisnuiti, neamul ar fi disparut deja pana acum).

Vrajitor sau vrajitoare te nasti, nu devii; acestea sunt calitati care nu se dobandesc si care pot fi cel mult perfectionate, odata ce te-ai nascut inzestrat cu ele. Si nici nu le poti nega sau lepada de ele ca si cum ai lepada o haina. ,,Magia lasa intotdeauna urme'', cum spune domnul profesor Albus Dumbledore.

In definitiv, observati, suntem mai apropiati decat am crede de acesti oameni speciali, carora le spunem ,,vrajitori'', si pe care istoric i-am asociat cu prezenta raului in lume. Sigur, sunt si alte elemente, sa le spunem, indreptatite ale acestei asocieri, care tin de ceea ce se cheama ,,magia neagra'' si careia avem sa-i acordam o atentie particulara la momentul potrivit. Caci si oamenii si vrajitorii sunt fiinte libere, inzestrate cu liber arbitru, capabile sa actioneze intr-o directie sau alta.

 Inca o introducere

    Exista si in Bucuresti, si cred, in mai multe orase din tara, mici resto-uri care se numesc Ceaunul Crapat. Afiseaza o fatada de poveste si se integreaza (camufleaza) fantastic de bine in peisajul din jur, astfel incat poti trece de mai multe ori pe strada respectiva fara sa observi locul cu denumirea atat de haioasa. Ceaunul si polonicul sunt nelipsite din mica emblema aflata la intrare. Dar ceea ce surprinde este tocmai discretia si prezenta modesta a localului: ai trecut de atatea dati pe acolo, prin fata sa si nu-ti amintesti sa-l fi vazut pana acum, ca si cum nici n-ar fi fost acolo! Are un aer vechi, domestic, prafuit, venit de departe din timp, cu usi din lemn, inalte si groase, vesnic ferecate parca, cu ferestre inalte si voleuri coborate pe jumatate; nici urma de miscare in jur. Ca si cum locul ar fi parasit in ciuda faptului ca este bine ingrijit. La intrare este o poteca pietruita de-a lungul careia cresc flori si arbusti pitici ce te insotesc pana la treptele inalte, trepte din piatra, groase si bine roase la margini. Acoperisul este intunecat si foarte inalt, la mansarda, Ceaunul Crapat oferind gazduire.

   Ei bine, un resto cu acelasi nume se gaseste si in Londra; este la fel de modest si de perfect integrat in randul celorlalte cladiri din jur astfel incat abia daca-l poti observa trecand prin dreptul sau. Se afla pe o straduta secundara, laturalnica si nimic nu pare sa iasa din peisaj, din cadrul firesc al lucrurilor odata ce ai patruns inauntru. Cativa oameni care discuta in jurul unor mese micute, altii care stau asezati la bar, iar in jur pluteste acea atmosfera de cotidian dulce in care toate-s la locul lor sau se indreapta spre locul lor.

Barmanul este singurul care pare sa fi observat sosirea noului oaspete, nedezlipindu-si privirea de la acesta, continuand in acelasi timp sa stearga cateva pahare. Asta a vazut Potter cand a intrat pentru intaia oara la Ceaunul Crapat. Nu i-a scapat nimic de pe chipul barmanului acela, nici zambetul ascuns, nici atunci cand a facut discret cu ochiul catre Hagrid (insotitorul din ziua aceea al lui Potter), aratandu-le sa mearga prin spate. Exact in directia aceea se afla ,,poarta'' de intrare catre lumea magica. Caramizile de un grena aprins ale unui zid inalt trebuiau atinse intr-o ordine anume si in cateva clipe zidul acela se desfacea, bucata cu bucata, deschizandu-ti calea intr-o straduta plina de oameni si cu magazine presarate de o parte si de alta . O simpla alee, deosebit de importanta ce-i drept din lumea magica, lume pe care vrajotorii au ferecat-o de a noastra. Pe aceasta alee se face comert si de aici pot fi cumparate mai ales carti si rechizite scolare pentru copiii vrajitorilor care urmeaza sa inceapa scoala la 1 Septembrie. Este celebra alee Diagon!

Si pentru ca scoala fiecarei vieti e bine sa inceapa la scoala, si pentru ca intreaga poveste a noastra, despre cine a fost Harry Potter si ce anume a facut el, se desfasoara permanent in jurul scolii si al educatiei asadar, gasim potrivit sa ne oprim la inceput asupra scolii, asa cum arata aceasta in lumea magica.

    HOGWARTS, Scoala de Magie, Farmence si Vrajitorii

    In primul rand, locul te lasa fara suflare! Scoala este in realitate un castel intreg, extrem de impozant si in intreaga istorie cel putin recenta a lumii magice, el joaca rolul de axis mundi. La intrare te intampina porti inalte, care continua cu alei foarte lungi ce urca parca la nesfarsit catre treptele de la intrare, gigantice si ele, in timp ce intrarea principala este strajuita de usi din lemn masiv si greu, sculpate in chip misterios, cu mii de semne si simboluri. Castelul Hogwarts are ziduri de jur imprejur si patru turnuri inalte, iar in spatele sau se intinde o pajiste larga: este de fapt, domeniul Hogwarts care contine, pe langa castelul-scoala, un lac cu salcii si o padure pe cat de deasa pe atat de misterioasa: Padurea Interzisa, unde nu se poate intra fara insotitor; iar insotitorii nu prea se inghesuie, fiind lesne de inteles de ce...

   La Hogwarts poti ajunge sa studiezi numai daca ai implinit 11 ani si desigur, detii calitati magice (indiferent daca parintii iti sunt sau nu vrajitori). Poti lua Poudlar Express-ul - un tren cochet, tras de o locomotiva cu aburi - din gara londoneza King's Cross. Este cum s-ar spune, un tren regal, de-a dreptul magnific, care evident ca nu te poate purta decat intr-un loc pe masura! Peronul de pe care pleaca Poudlar Express-ul este unul special, caci asemenea altor cai de acces in lumea magica, si aceasta din urma este ascunsa sub o anumita vraja: se gaseste intre peroanele 9 si 10 ale garii, peronul 9 ¾, mai exact, si desi intre peroanele 9 si 10 ale garii respective desigur ca nu exista nimic, decat un spatiu gol si inalt de unde in mod normal ai cadea daca nu esti atent, pentru elevii de la Hogwarts lucrurile nu stau deloc asa.

Calatoria cu Poudlar Express este lunga, lasand in urma regiunea londoneza si orasele oamenilor, mergand tot inainte peste campuri si dealuri inalte. La Hogwarts se ajunge abia pe inserat, timp suficient pentru ca elevii sa-si povesteasca unii altora vacantele de vara, sa rememoreze aventurile din ultimul an sau sa treaca in revista noile materii pe care le vor studia incepand din ziua urmatoare. Cei din primul an sunt cuprinsi de o emotie crescanda si pe masura ce trenul se apropie de destinatie, un fel de panica pune stapanire pe trairile lor. Pentru acestia, dar mai ales pentru aceia care provin din familii non-magice si care in plus habar nu aveau de calitatile speciale pe care le detin (cazul lui Potter) - toata aceasta schimbare si transformare ametitoare a vietii, pare pe cat de ireala pe atat de infricosatoare!

Scoala, cu o istorie indelungata, aici invatand chiar stra-bunicii bunicilor copiilor de azi, reprezinta, alaturi de Ministerul Magiei, centrul institutional al lumii magice. Insa Hogwarts este mult mai mult decat o scoala, o institutie - Hogwarts este ceea ce confera identitate lumii magice, un focar si miez spiritual. Nu intamplator toate povestile si istoria fiecarei vieti, au legatura cu Hogwarts sau au trecut cel putin o data prin acest loc. Scoala aceasta formeaza in egala masura cu care intemeiaza, legitimeaza si sustine din temelii lumea magica; iar la nevoie o va si salva!

   Ca organizare Hogwarts propune patru case, renumitele case ale elevilor in care acestia odata sortati (din prima seara si-n prima ora de la sosire) vor apartine lor pana la terminarea studiilor. Iata-le: Cercetasii (casa careia ii va apartine si Potter), Ochi de Şoim, Astropufii si Viperinii. Alegerea casei este facuta de catre un joben fermecat, cuvantator, care asezat pe capul fiecarui elev, si tinand cont de temperamentul, de calitatile si inclinatiile acestuia, hotaraste casa in care proaspatul elev va intra.

Festivitatea are loc in Marea Sala a scolii, in preajma celorlalti elevi din anii superiori adunati in jurul meselor fiecarei case. Apoi, dupa ce sortarea s-a incheiat, directorul ureaza bun venit celor noi si celor vechi, rosteste un discurs scurt despre ce a fost si ce va fi in acel an la Hogwarts si ii invita pe toti sa se bucure de o masa pe cinste! Imediat mesele acelea lungi se vor umple ca prin minune cu nenumarate feluri de mancare, iar dulciurile si sucul de dovleac vor fi din belsug! Exact sub aceasta Mare Sala se gaseste bucataria de la Hogwarts, unde sute de spiridusi trebaluiesc neobositi; bucataria magica are in mijloc o masa identica cu cea de deasupra ei, astfel incat platourile de mancare odata asezate pe ea isi fac imediat aparitia sus.

Dupa cina elevii sunt condusi in parti diferite ale castelului, fiecare apartinand unei anume case si fiindu-i repartizate cate unul din cel 4 turnuri. In dimineata imediat urmatoare vor incepe primele cursuri si contactul cu profesorii. Cu totii sunt pregatiti cu cartile si rechizitele necesare, carti si rechizite despre care au fost instiintati din timp, cu cel putin o saptamana inainte de inceperea semestrului, atunci cand fiecare elev (oriunde s-ar fi aflat in acea zi) a primit un papirus de la Hogwarts, adus in zbor de o bufnita. Acolo erau atent notate toate manualele necesare precum si cateva obiecte indispensabile studiului. Ele urmau sa fie achizitionate de pe Aleea Diagon, acea alee in care va povesteam ca intrati numai daca treceti pragul Ceaunului Crapat.

Pe scurt, am sa va prezint acum disciplinele fundamentale care se studiaza in timpul formarii la Hogwarts: Aparare contra Magiei Negre, Potiuni, Astronomia, Farmece, Grija fata de creaturile magice, Ierbologie, Istoria Magiei, Previziuni despre Viitor si Transfigurari. Cum disciplinele acestea sunt foarte vaste si cresc in dificultate de la un an la altul, bibliografia aferenta acestora numara zeci si zeci de titluri in fiecare an.

Intre cele 4 case exista o competitie permanenta, atat in timpul orelor de curs, cat si in afara acestora, o competitie in care se acorda puncte in functie de reusitele scolare ale fiecarui membru dar si prin prisma comportamentului sau in afara orelor de curs. In anii terminali, cei mai merituosi elevi primesc statutul si titulatura de ,,Perfecti''.

Pe langa manualele si cartile de specialitate, fiecare elev de la Hogwarts trebuie sa detina si urmatoarele: o bufnita, o bagheta magica, o pelerina si un ceaun! Ceaunul este necesar pentru a prepara substantele in timpul cursului de Potiuni magice. Pelerina este elementul estetic si completeaza uniforma, in timp ce bagheta constituie ea insasi obiectul principal indispensabil oricarui vrajitor, instrument magic prin intermediul caruia se vor crea vrajile si care, odata cu trecerea timpului, va imprumuta personalitatea posesorului ei; iar daca va intrebati la ce bun bufnita, ei bine aflati ca aceasta va fi un insotitor fidel si extrem de devotat, ajutandu-l pe detinatorul ei sa trimita si sa primeasca corespondenta. Bufnitele acestea pot traversa intinderi mari din lumea magica in cea non-magica, pot infrunta pericole nenumarate avand ca unic scop si ca ratiune de a fi, trimiterea mesajului la destinatar. Vom reveni.

Inapoi la Hogwarts. Scoala, pe coridoarele careia bantuie cate o fantoma proprie fiecarei case de elevi in parte, este condusa de un director: Albus Dumbledore este numele sau si este recunoscut ca fiind cel mai mare vrajitor in viata; un batran inalt, purtand o barba alba pana la piept, cu nasul incovoiat si cu ochelari in forma de semiluna in spatele carora se intrevad ochii sai albastri de o bunatate si o asprime, cand e cazul, nemarginite. Albus Dumbledore este un batran extrem de simpatic, isi indrageste elevii foarte mult si a fost intotdeauna un aparator al drepturilor Incuiatilor, militand constant in favoarea protejarii acestora si pentru sprijinirea copiilor cu calitati magice nascuti in familiile Incuiatilor.

Alaturi de Dumbledore stau cativa profesori titulari ai disciplinelor fundamentale mai sus amintite. Singura exceptie o face cursul de Aparare contra magiei negre, materie extrem de importanta si care an de an este predata de un alt profesor. Se spune, la Hogwarts, ca postul de Aparare contra magiei negre ar fi blestemat, niciunul din cei care l-au predat in ultimii ani, nereusind sa aiba continuitate, sfarsind anul predarii intr-o stare mentala sau fizica extrem de proasta.

Scoala detine de asemenea gradini si sere in care cresc ierburi si plante magice cum ar fi matraguna (deosebit de hidoasa si de periculoasa) - locul de desfasurare al majoritatii orelor de ierbologie. Apoi, tot la Hogwarts se gaseste o celebra biblioteca cu un sector de carti interzise pentru a caror lectura este necesara semnatura unui profesor. Si tot aici exista si un impresionant teren sportiv pe care se desfasoara cel mai iubit si mai popular sport din lumea magica: vâjthăţul! Jocul, in care participantii zboara pe maturi presupune intrecerea a doua echipe; fiecare dintre cele doua echipe are in componenta 7 jucatori: un portar, 2 aparatori, 3 atacanti si un cautator. Daca scopul principal al primilor sase este ca echipa lor sa inscrie cat mai multe goluri, ultimul dintre ei, cautatorul, este cel care are o misiune speciala: el trebuie sa prinda in zbor o minge magica, denumita Hoţoaica aurie, ce zboara atat de rapid incat nu poate fi vazuta usor cu ochiul liber. Prinderea acelei mingi nazdravane aduce echipei proprii nu mai putin de 150 de puncte si decide sfarsitul meciului. Deci, cu siguranta cel care prinde Hoţoaica aurie devine un erou al suporterilor echipei sale.

La Vâjthaţ, insa, se folosesc inca doua tipuri de mingi: mingea de joc si balonul ghiulea. Daca mingea de joc trebuie aruncata de atacantii unei echipe printr-unul dintre cele trei inele ale portii adverse, baloanele-ghiulea sunt folosite de aparatori pentru a le trimite catre atacantii adversi in scopul de a-i dezechilibra de pe maturi. Portarul este cel care apara cele trei inele ale propriei porti, dar, daca mingea trimisa de adversari trece si de el, echipa adversa primeste 10 puncte.Cele patru case de elevi de la Hogwarts isi disputa anual Cupa de Vâjthăţ, un trofeu plin de glorie!

Cum aminteam anterior, scoala apartine de fapt domeniului Hogwarts, intins pe zeci si zeci de hectare, la marginea carora se gaseste Padurea Interzisa. Dar mai inainte de a intra in Padure, chiar la marginea ei se gaseste casuta lui Hagrid, cel care are titlul de Pastrator al cheilor si stapan al vanatului la Hogwarts. Si exact cu asta se si ocupa. Hagrid este o namila de om (de fapt, ca sa stiti de pe acum, este jumatate urias, nascut dintr-o mama uriasa), inalt, si peste masura de corpolent, cu un par lung, des si extrem de incalcit, cu o barba la fel de stufoasa si de aspra. Hagrid prepara in cuptorul din casuta sa prajituri si biscuiti asa de tari de iti rupti dintii, desi pentru el sunt doar usor crocanti. Hagrid indrageste copiii la fel de mult cum indrageste creaturile magice, mai ales pe cele aflate in Padure. Adica foarte mult. Pe toti ii ocroteste si ii ajuta ca si cum ar fi proprii sai copii. Hagrid traieste singur, avandu-l numai pe Colţ, un caine urias si bland iar din cand in cand face cate o incursiune in Padure acolo unde are foarte multi prieteni. De fapt, Hagrid este cam singurul caruia ii face placere sa fie insotitor pentru aceia care vor sau sunt nevoiti sa intre in Padurea Interzisa!

Exista cateva interdictii pe care elevii de la Hogwarts trebuie sa le respecte, printre care intrarea fara insotitor in Padure, dar si aceea de a face vraji in afara orelor de curs ori plimbatul noaptea prin castel, dupa ora stingerii. Pedeapsa consta in depunctarea casei respective si detentie, ore detentie nominale pentru acela care a incalcat regulile. Detentia la Hogwarts presupune studiul suplimentar timp de cateva ore in sala de curs sau in cabinetul unui profesor (cel care a acordat pedeapsa respectiva), in prezenta acestuia.

Am sa va mai spun si ca notitele la Hogwarts se iau cu pene de scris si se folosesc calimarele de cerneala. Examenele beneficiaza de pene speciale, dintre acelea care refuza sa scrie daca informatia provine din alte ,,surse'' decat propria minte (frauda devine asadar imposibila).

Nu incercati sa cautati Hogwarts-ul pe harta sau sa cutreierati Anglia in cautarea acestei scoli. Domeniul Hogwarts ca si calea ferata ce duce la el sunt ,,ascunse'' sub puterea vrajilor. Scoala insasi se gaseste sub o protectie speciala care o tine la adapost nu doar de lumea non-magica ci mai ales o fereste de Magia Neagra. Dar despre toate acestea, putin mai tarziu.

Vrăji, Blesteme şi  Poţiuni Magice

    Ei bine, istoria magiei este una indelungata şi inceputurile ei se pierd in timp, in vreme ce orizonturile depasesc orice previziune, orice asteptare. Magia nu poate fi luata in stapanire si controlata in totalitate nici macar de catre cei mai renumiti vrajitori. Dumbledore insusi se declara uimit si fascinat de anumite manifestari ale fenomenului magic. Magia este adesea imprevizibila si asemenea fenomenului Sacru din lumea noastra, detine un continut transcendent.

De-a lungul secolelor insa, lumea magica a reusit sa ordoneze si sa dezvolte pana la perfectionare propriile resurse materiale dar si pe cele spirituale. Au luat astfel nastere si s-au consolidat in timp, traditii intregi in domeniul vrajilor si al altor practici magice. Lumea lui Potter musteste, cum era si firesc, magie; aerul pe care oamenii il respira si cerul sub care isi duc existenta este imbibat de magie!

Domeniul vrajilor este vast si biblioteci intregi sunt consacrate subiectului. Am sa ma rezum aici la o clasificare generala a acestora, asa cum le-am intalnit in lectura de fata.

1. VRAJI DE DEZILUZIONARE: sunt vraji de camuflare perfecta prin intermediul carora intregul trup devine una cu mediul in care te gasesti si in care te deplasezi. Sub protectia acestei vraji devii insesizabil la fel cum aerul este insesizabil intr-o camera.

2.VRAJI DE CHEMARE  a obiectelor aflate in preajma ta sau la distante mai mari si chiar foarte mari. Printr-o astfel de vraja poti face ca furculita sa vina mai apropae de tine la masa sau ca ochelarii pe care i-ai uitat acasa sau oriunde in alta parte sa soseasca in numai cateva clipe in mana ta.

3. VRAJI DE DISPARITIE SI DE APARITIE ajuta la ascunderea unui obiect sau a unei persoane. A nu se confunda insa cu vraja de deziluzionare in care devii invizibil; prin Disparitie, pur si simplu pleci din locul in care te afli, pentru a Aparea in altul. Mijlocul Disparitiei ca si cel al Aparitiei il constituie viteza, utilizarea vitezei la o cota apropiata de cea a luminii.

4. VRAJI DE TRANSFIGURARE adica de schimbare a infatisarii (si nu numai) unui lucru sau a unei fiinte; printr-o asemenea vraja un soarece poate fi facut sa devina un paianjen, si invers, sau dintr-un biscuite, poti face tort sau un buchet de flori. Procesul este intotdeauna reversibil insa.

5.VRAJI DE REPARARE de regula a anumitor obiecte magice sau non-magice stricate; cu exceptia baghetei unui vrajitor, care rupta find nu mai poate fi intregita. In rest, prin vraji de reparare orice obiect poate fi imediat readus la viata, la starea sa normala de functionare.

6.VRAJI DE TACERE de amutire a unei fiinte fie aceasta cuvantatoare (om) sau necuvantatoare (animal). Vraja aceasta face ca glasul sa nu mai poata fi auzit, sunetele articulate nemaiputand fi emise. Vorbesti crezand ca articulezi, insa fara a fi auzit de nimeni.

7.VRAJI DE DEZARMARE a adversarului, prin care reusesti sa indepartezi/alungi oricare arma sau obiect de lupta aflat in posesia si la indema sa.

8.VRAJI DE OPRIRE a miscarii si a deplasarii oricarui obiect sau chiar a unei vraji trimise catre tine sau catre altcineva din preajma ta.

9. VRAJI DE IMPIETRIRE avand efect de inghetare a unei fiinte fara ca prin aceasta sa  i se cauzeze moartea. O imobilizare totala asemenea paraliziei, in care respectiva victima devine, la propriu, o stana de pietra, imprumutand caracteristicile acesteia.

10.  VRAJI DE LIPIRE PERMANENTA prin care un obiet fixat intr-un anumit plan nu mai poate fi desprins de acolo, sub nicio forma.

    Cele 10 categorii pe care le-am identificat fac parte din registrul cotidian al unui vrajitor matur si experimentat. Prin perfectionare acestea pot imbraca forme dintre cele mai spectaculoase si sunt capabile sa genereze efecte nebanuite.

In imediata proximitate a acestor vraji se situeaza universul blestemelor, adica al acelor vraji pe care lumea magica le-a plasat in ilegalitate, condamnandu-le juridic si moral. 
Iata in cele urmeaza categoriile blestemelor:

1. BLESTEMUL IMPERIUS presupune exercitarea unui control total asupra unei alte persoane, privarea acesteia de propria autonomie mentala si fizica. Prin aceasta vraja, un altul devine sclav al propriei vointe exercitate de cel care arunca blestemul asupra sa. Judecatile, deciziile si actiunile nu-i mai apartin, ci reflecta numai vointa celuilalt. Blestemul Imperius suspenda asadar libertatea de constiinta si de actiune a unei persoane.

2. BLESTEMUL CRUCIATUS implica utilizarea durerii, a senzatiei de durere si de suferinta nemarginita. Prin acest blestem, un vrajitor poate tortura o alta persoana la intensitatea dorita. Durerea, fizica in primul rand, caci blestemul are ca obiect trupul uman, se poate manifesta asupra uneia sau a mai multor parti ale intregului, sau asupra intregului insusi. Suferinta ajunge adesea sa aibe efecte devastatoare, ireversibile: handicapuri motrice sau mentale, pierderea deci a sanatatii fizice si psihice.

3. ABRACADABRA este blestemul fatal, aducator de moarte. Prin infaptuirea sa, fiinta respectiva, cazuta sub acest blestem, isi pierde instantaneu viata. Este echivalentul crimei in lumea non-magica. De altfel, privite in oglinda, cele 3 blesteme corespund in lumea noastra unor fapte incriminatorii: luarea in sclavie, tortura si uciderea unei fiinte. Imperius, Cruciatus si Abracadabra, mai sunt numite si blesteme de neiertat. Pedeapsa aferenta savarsirii lor este inchisoarea si aceasta se executa in cel mai cumplit loc cu putinta din lumea magica: inchisoarea Azkaban. Despre Azkaban, cat de curand!
    Magia lasa urme spuneam, iar in cazul celor trei blesteme este de la sine inteles de ce anume acestea sunt de neiertat si aspru condamnate: efectele lor sunt devastatoare asupra fiinteie a carei autonomie si demnitate au fost prejudiciate. Cele 3 blesteme sunt expresia directa a partii intunecate a magiei, a celei numite ,,neagra'' si pe care istoria noastra a asociat-o, nedrept si nefericit, magiei insasi.

Sa ne intoarcem din nou la Hogwarts, unde pe langa studiul si deprinderea utilizarii vrajilor si a apararii contra magiei negre, elevii invata tehnici de preparare a potiunilor magice. O disciplina devenita deja clasica. O potiune magica este o substanta lichida foarte dificil de preparat, in general necesitand exercitiu indelungat si multa rabdare. Pentru ca o potiune magica sa determine efectul scontat este neaparata nevoie ca alegerea ingredientelor (numeroase si extrem de rare in genere) sa se realizeze la ,,momentul potrivit'' recoltarii  lor, in limitele stricte ale unui anune gramaj, si respectandu-se punct cu punct tehnica amestecarii lor. Focul, mai exact controlul permanent al temperaturii sale si ceaunul in care se prepara o potiune magica sunt si ele doua elemente cu rol catalizator. Nimic nu este si nu poate fi lasat , la intamplare'' sau neglijat in proccesul de preparare al unei potiuni magice! Iata si o lista, ce-i drept destul de scurta a potiunilor magice care se prepara in laboratorul de la Hogwarts.

1.VERITASERUM  este una dintre cele mai populare potiuni magice, utilizata atat in scopuri casnice, cat si in sectorul juridic, administrativ. Este nici mai mult nici mai putin decat potiunea adevarului, adica a marturisirii adevarului de catre cel care o bea, de regula fara voia sau stiinta sa. Veritaserum este un element esential in cazul interogarii unei persoane suspectate de comiterea unei ilegalitati.

 2. FELIX FELICIS sau potiunea norocului este o potiune extrem de puternica cu efect de-a dreptul miraculos si care depaseste orice asteptare din partea celui care o consuma. Nu doar ca toate cele sperate si asteptate se vor implini sau se vor aseza la indemana ta, dar intreaga lume va parea acum in asa fel ordonata incat sa contribuie la reusitele tale. Vei ajunge de fiecare data la locul potrivit in timpul potrivit, vei beneficia de cele mai favorabile conditii in orice context te-ai gasi - beneficiile vor fi asadar nenumarate! Felix Felicis se consuma cu mare grija, in cantitati foarte mici si extrem de rar pe parcursul unei vieti, deoarece altfel efectele sunt devastatoare, generand un dezechilibru total in viata. Lipsa moderatiei asadar (lege universala a oricarei potiuni magice) conduce la efecte contrare, ireversibile, indezirabile.

 3.POLIPOTIUNEA este o potiune complexa asa cum ii spune si numele. Preapararea ei necesita pricepere avansata implicand amestecul special al mai multor ingrediente printre care si cateva fire de par ale acelei persoane in trupul careia vei ajunge sa te infatisezi imediat dupa consumul ei.

Asadar, polipotiunea asigura transformarea, pentru o anumita perioada de timp, intr-o alta persoana, o schimbarea completa din punct de vedere fizionomic. 

Ministerul Magiei

   Ei bine, tot acest univers al vrajilor, atat al celor permise cat si al celor interzise este reglementat si supravegheat administrativ. Cel putin, atunci cand s-au desfasurat evenimentele din viata lui Potter, lucrurile asa se prezentau. 

In lumea magica oamenii sunt liberi la fel ca si in lumea noastra, iar libertatile si drepturile fundamentale sunt universal recunoscute si garantate prin lege. Si vrajitorii sunt liberi sa gandeasca, sa vorbeasca, sa se asocieze conform propriilor valori si aspiratii, fara a aduce insa prejudicii celorlalti, fara a incalca libertatea celuilalt. O lume structurata democratic sa spunem. Lipseste insa pluripartitismul: puterea este mai degraba una de natura administrativa decat politica, iar in lumea magica aceasta este concentrata la nivelul unui Minister al Magiei, o institutie centrala, organizata departamental si condusa ierarhic de un Ministru al Magiei. Actiunile Ministerului Magiei trebuie sa fie cat se poate de transparente si de populare; acestea se vor bucura in permanenta de sprijinul si simpatia populatiei.

Ceea ce urmareste Ministerul Magiei este reglementarea activitatii magice, adica utilizarea corespunzatoare si responsabila a vrajilor, dar si lupta impotriva magiei negre acolo unde aceasta din urma ameninta siguranta si binele cotidian.

   Ministerul Magiei isi are sediul in Londra fiind evident protejat sub vraji de Ascundere. Din lumea non-magica se poate ajunge intrand intr-o anumita cabina telefonica londoneza, din acelea rosii, ce alcatuiesc emblema orasului. In cabina telefonica formezi un anumit numar si imediat la capatul celalalt al firului se aude vocea unei angajate a Ministerului care se va ocupa in cateva clipe de toate ,,formaliatatile'' necesare accesului in Minister. O cladire mai degraba subterana. Institutia in sine este de-a dreptul fabuloasa si ca vizitator vei fi coplesit de pitorescul din interior. Iata, succint cum anume este organizat Ministerul Magiei si ce se afla acolo. Intai patrundem in Atrium, adica o sala imensa ce constituie punctul de plecare catre toate departamentele: ne intampina Fantana Vrajitorilor, o realizare arhitecturala impresionanta avand ca statui un vrajitor, o vrajitoare, un centaur, un goblin si un elf! Apoi, coborand cu liftul, pe 9 etaje subterane sunt instalate Departamentele Ministerului, ultimul, unde se gaseste si cabinetul Ministrului Magiei fiind cel mai adanc sub pamant. Iata Departamentele:

1. Departamentul de Relatii Magice Internationale

2. Departamentul Jocurilor si Sporturilor magice

3. Departamentul Transporturilor magice

4. Departamentul de control si reglementare a actelor magice

5. Departamentul Misterelor

6. Departamentul de Control si Supraveghere a Creaturilor magice

7. Departamentul de punere in vigoare a legilor magice

8. Departamentul de Accidente magice si catastrofe

9. Departamentul de acoperire a accidentelor magice (indepartarea urmelor actiunilor magice savarsite in fata Incuiatilor).

   Pe langa aceste 9 mari Departamente, Ministerul detine si alte birouri si oficii precum:

(a) biroul de relatii cu spiridusii

(b) comitetul vrajilor experimentale

(c) oficiul de folosire nepermisa a magiei

(d) oficiul de folosire neregulamentara a obiectelor facute de Incuiati

(e) oficiul aliantei cu goblinii

(f) oficiul standardelor magice internationale de comert

(g) oficiul Portalelor

(h) cartierul general al obliviatorilor (adica al celor insarcinati cu stergerea memoriei Incuiatilor care au fost martori ai lumii magice)

(i) cartierul general al aurorilor (al procurorilor din lumea magica)

    Asadar exista relatii internationale si in lumea magica; relatii diplomatice intre tari, bine reglementate din punct de vedere juridic, al dreptului international. Din ceea ce vedem, Ministerul Magiei din vremea lui Potter are caracter national si este de la sine inteles faptul ca fiecare tara detine un Minister al Magiei propriu insarcinat cu organizarea si buna guvernare a societatii.

Atributiile unui Minister al Magiei nu sunt cu totul diferite de cele ale unui cabinet guvernamental normal: desfasurarea de relatii diplomatice cu alte state (politica externa), punerea in vigoare a legilor si verificarea respectarii acestora, adminstrarea transportului (politica interna), la acestea adaugandu-se chestiuni de ordin particular precum organizarea de jocuri si competitii sportive, grija fata de secrete si profetii (departamentul Misterelor), fata de creaturile magice, mai ales a celor periculoase (descoperirea si supravegherea acestora), gestionarea eficienta a accidentelor si catastrofelor magice (mai ales atunci cand efectele acestora se manifesta in interiorul lumii non-magice); apoi, aceeasi institutie se preocupa de pastrarea bunelor relatii cu spiridusii (fiinte semi-sclavizate si indispensabile functionarii optime a vietii cotidiene in sectorul ei domestic); parteneriatul cu goblinii (fiinte care administreaza  resursele financiare, bancare ale societatii) necesita de asemenea mult tact si diplomatie. ,,Vrajile experimentale” trebuiesc bine gestionate si ele pentru mentinerea echilibrului intre traditie si inovatie; si nu in ultimul rand oficialii Ministerului supravegheaza si cerceteaza acele cazuri de utilizare nepermisa a magiei (minorii nu au dreptul de a face vraji, Incuiatii nu pot face obiectul activitatilor magice, fiind interzisa atacarea sau vrajirea lor intr-un fel sau altul); la fel, este nepermisa folosirea blestemelor de neiertat, si  utilizarea neregulamentara a obiectelor create de Incuiati (de exemplu transformarea magica a unei masini astfel incat autoturismul sa poata zbura, nu este tolerata). Cat despre Aurori, acestia sunt acei vrajitori a caror misiune este investigarea faptelor de incalcare a legilor magice precum si identificarea si prinderea autorilor lor. Cartierul general al Aurorilor corespunde oarecum Ministerului de Interne din lumea non-magica.

Obiecte, Fiinte si Creaturi Magice

    In lumea magica, intregul continut al ei, toate lucrurile si fiintele care o compun, toate fenomenele si procesele ce se desfasoara in interiorul ei, poarta pecetea magiei, sunt de-a dreptul imbibate, mustesc a fabulos, a magic. Chiar si acolo unde sa spunem, magia s-a retras, ea a lasat intotdeauna urme. De la fotografiile magice, vii, care redau nu doar o imagine statica a celor surprinsi in ele, ci miscarea lor pret de cateva secunde din momentul realizarii instantaneului respectiv, si pana la cumplitele horcruxuri prin care sufletul este fragmentat - un univers infinit de lucruri magice iti coplesesc uimirea prin continutul si infatisarea lor. In cele ce urmeaza ne-am propus o prezentare a lor, ordonandu-le in trei mari categorii: obiecte, fiinte si creaturi - toate magice.

1. Bagheta magica

Este cel mai important obiect aflat in posesia unui vrajitor, al unui locuitor al lumii magice. Este acel element magic care contribuie intr-o masura decisiva la construirea unei identitati. Intre bagheta si posesorul ei se creeaza o legatura intima, personala ca si cum unul ar apartine celuilalt. Tocmai de aceea se spune ca atunci cand cineva alege o bagheta magica, de fapt, bagheta este aceea care ,,il alege” pe viitorul ei posesor, o ,,alegere” care tine cont de statutul fizic si de cel spiritual al respectivului. Stiti cu totii cum arata o astfel de bagheta! Ceea ce poate face o bagheta magica insa, ne este mai putin cunoscut. Ei bine, principala functie a unei baghete magice este aceea de aparare, protejand asadar posesorul ei si ajutandu-l sa depaseasca anumite dificultati de ordin domestic dar si social. Asa cum in lumea noastra creionul, pensula, telefonul, ochelarii, bicicleta sau masina au devenit cumva extensii ale trupului nostru, la fel in lumea magica, bagheta devine o prelungire a vrajitorului. Iata numai cateva lucruri pe care le poti realiza prin intermediul unei baghete magice: lumineaza in intuneric, muta obiecte dintr-un loc in altul, spalatul vaselor si dirijarea maturii si a farasului, amestecarea potiunilor magice, transformarea scrierii invizibile (acolo unde s-a utilizat cerneala invizibila) in una vizibila; prin bagheta se pot face vraji de transfigurare si chiar poti crea un Patronum (cea mai puternica vraja de protectie despre care vom vorbi la vremea potrivita). Asadar o bagheta este buna la toate, indiferent de contextul si de situatia in care te gasesti. Este expresia si exprimarea vie a preocuparilor si a personalitatii tale, de aici derivand si acea relatie omogena si unitara mai sus amintita.

Orice bagheta magica contine un invelis dintr-un lemn nobil (stejar, alun, soc, salcie de apa, frasin dulce, abanos) si un miez special (din corn de unicorn, pana de Phoenix, inima de dragon, lacrima de sirena, praf din aripa unei zana de padure, fir din coama unui Hipogrif). Lungimea unei baghete poate varia intre 15 si 17 centimetrii.
In vremea lui Potter, si cu siguranta traditia este dusa mai departe pana in zile noastre, baghetele puteau fi cumparate de la atelierul mesterului Olivander: celebrele baghete Olivander, create si comercializate de Olivander insusi, un batran de altfel misterios. Magazinul sau se gaseste pe aleea Diagon, impreuna cu multe alte magazine; de pe Diagon se pot achizitiona pelerine, bufnite, carti si manuale de vrajitorie, precum si multe altele.

Asadar cu o bagheta magica poti face lumina acolo unde este intuneric, poti aprinde si stinge focul, iar in lupta directa dintre doi vrajitori, baghetele lupta si ele, fiecare prin forta propriului miez si invelis, bazandu-se totodata pe experienta posesorului ei. Interesant de mentionat este si faptul ca din doua baghete magice care au acelasi miez (miez comun, adica de exemplu, din pana aceluiasi  Phoenix), niciuna nu va iesi invingatoare, se vor anihila reciproc. Nu va exista asadar un invingator. Bagheta poate ,,instrumentaliza” orice tip de vraja si prin ea viata poate fi luata. Imperius, Crucio si Abracadabra - cele 3 blesteme pornesc practic prin intermediul unei baghete. Ca si cum un stilou ar ,,contine”, ar inmagazina talentul si stilul scriitorului care l-a utilizat pana in acel moment, la fel, chiar si dupa disparitia vrajitorului respectiv, bagheta sa pastreaza cunoasterea si abilitatilea acestuia. Un altul o va putea lua ,,in stapanire” atata timp cat exista o anumita afinitate in sensul acesta.

Un celebru proverb afgan spune ca ,,fiecare om are un magar al sau, iar acela care totusi nu are un magar, este el insusi un magar!” Asemenea, fara o bagheta magica, nu este cu putinta un vrajitor. Se pot face vraji, si inca unele deosebit de dificile, chiar si in lipsa baghetei de la fata locului (vraji prin puterea mintii) - insa un vrajitor fara propria bagheta magica este un fals vrajitor.

2. Pelerina magica

In contrast cu puterea definitorie a baghetei, pelerina purtata de un vrajitor pare un simplu accesoriu estetic, vestimentar. Indiferent de sezon, indiferent de cadrul social in care se gaseste , un locuitor al lumii magice va purta cu demnitate aceasta pelerina, in majoritatea cazurilor, de culoare neagra. Indiferent de tinuta de dedesupt, casual, ori office, pelerina este imperativa. Nu poate fi conceputa tinuta vestimentara in afara acestui element. Asemenea baghetei, pelerina contribuie si ea la crearea identitatii unui vrajitor, chiar daca numai ca o contributie de ordin estetic. Caci pelerinele, desi sunt magice, par a nu avea vreo putere anume  (cu exceptia uneia singure dintre ele); indeplinesc astfel un rol estetic numai. Apoi, spre deosebire de bagheta, care poate fi purtata in lumea non-magica, o pelerina intotdeauna va atrage privirile Incuiatilor, astfel incat, prezent printre noi, un vrajitor va purta  (e drept cu destula stangacie) haine comune cu ceilalti oameni, incercand sa treaca neobservat. Pelerina este asadar specifica lumii magice; ea este o prezenta, pe cat de modesta pe atat de insemnata: prafuite, sifonate, decolorate, ude, arse ori tocite, pelerinele sunt purtate cu mandrie. Aerul pe care ti-l confera este unic!

O singura pelerina nu se rezuma la o valoare estetica spuneam, simbolica: este vorba de pelerina magica despre care copiii vrajitorilor afla inca din povestile copilarei lor ca Moartea a fost cea care a lasat-o in lume, ca dar facut unui vrajitor in schimbul unui ajutor acordat de demult. O pelerina magica in mijlocul tuturor celorlalte obisnuite. O poveste veche, de sute si sute de ani. Si totusi povestea nu-i o plasmuire: pelerina magica chiar exista si se dovedeste a fi in posesia lui Potter!  Sub acoperamantul acesteia Potter si-a salvat de foarte multe ori viata, facandu-se nevazut, de-a dreptul invizibil. Fara a apela la complicatele vraji de deziluzionare, simpla purtare a acestei pelerine iti confera protectie si iti face insesizabila prezenta indiferent de locul sau de fiinta in preajma careia te vei afla. O discretie totala asadar. Nici  macar moartea nu te va putea gasi cautandu-te in lume, atata timp cat porti aceasta pelerina.

3. Ceaunul

In privinta acestui obiect magic n-ar fi prea multe de spus; asa dupa cum am precizat pana acum, ceaunul este o rechizita obligatorie in formarea unui tanar vrajitor. Cursul de Potiuni magice necesita utilizarea unui astfel de recipient care permite amestecul si prepararea respectivelor substante magice. 
Ceaunul se achizitioneaza din primul an de studiu la Hogwarts si datorita rezistentei sale are sa-l insoteasca pe elev pana la finalizarea studiilor. Vrajitoia este o preocupare alchimica si ca orice alchimie, presupune utilizarea focului si implicit a ceva ce trebuie asezat, pus pe foc. Ceaunul magic permite astfel incropirea si crearea de energii ascunse. In chimie, substantele se amesteca intr-o eprubeta, alchimia (adica chimia plus elementul ei magic) recurge la ceaun!

4. Matura magica

Element caricatural al personajului vrajitoarei din spatiul cultural specific Incuiatilor, matura reprezinta, in lumea magica un mijloc de deplasare demn de luat in seama si care merita toata admiratia. Atentie insa, matura care face obiectul discutiei noastre nu are nicio legatura cu acel accesoriu casnic uzual; maturi bune la facut curatenie exista si in lumea magica si singura diferenta fata de cele ale noastre este aceea ca, sub puterea unei vraji domestice ele matura si strang in faras singure, fara a mai fi nevoie de manuire. Maturi care matura singure asadar!  

Maturile magice la care facem acum referire au o constructie si un rost cu totul si cu totul altul.  Sunt adevarate obiecte zburatoare, in permanenta perfectionare si care pot atinge viteze ametitoare. Nimbus 2000 sau Fulger sunt cele mai renumite marci!

Am putea crede ca vrajile de Disparitie si Aparitie fac cu totul inutila matura magica: la ce bun sa zbori pe o matura pe vant si ceata sa pe o caldura sufocanta, atata si atata distanta, cand poti disparea si aparea mai apoi in doar cateva secunde? Chiar si asa matura magica este foarte indragita si populara in lumea magica, intai de toate datorita spiritului si atmosferei clasice, traditionale, pe care aceasta le ofera, si mai apoi, fiindca nu oricine e capabil a utiliza vrajile de Disparitie si de Aparitie. Matura magica reprezinta asadar o solutie practica inainte de a fi un bun apartinand patrimoniului cultural al lumii magice. 

Si nu in ultimul rand, popularitatea si valoarea maturilor magice se datoreaza si jocului de vâjthăţ, acesta desfasurandu-se, cum precizam, calare pe maturi!

5.Fotografii si tablouri magice

Anterior faceam referire la fotografiile vii prin prisma continutului lor diferit de cel obisnuit (static), cunoscut de toti. O fotografie, o imagine fotografica magica va reda intotdeauna un eveniment, un peisaj, un portret, surprins in miscare; va surprinde chiar miscarea in cauza. Tocmai de aceea intr-o astfel de fotografie cineva va râde pret de cateva clipe pentru a deveni mai apoi serios, sau invers; de asemenea o bufnita va putea fi vazuta sagetand un cer peste care tocmai se lasa intunericul. Imaginile sunt captate in chiar momentul desfasurarii lor, cu momentul desfasurarii! Imprimate pe hartie fotografica sau pe ziar isi vor pastra aceleasi caracteristici. O asemenea fotografie magica va avea o functie testimoniala superioara celei obisnuite a carei experienta o detinem si noi.

Tablourile din lumea magica sunt inca si mai surprinzatoare. Mai ales in cazul portretelor. Tabloul portretistic poate fi unic, adica unul singur (asemnea unui portret din lumea noastra) sau multiplu, adica acelasi portret reprodus in mai multe copi. La ce bun? Ei bine, intr-un tablou magic se poate locui! Spre deosebire de imaginea fotografica, cea pictata (portretistic) participa la prezentul continu, nu doar testimonial (vorbind acum, despre ceva/cineva aflat in trecut) ci devenind chiar parte a acestui prezent. Caci personajul din tablou se misca, te priveste, asculta, analizeaza, iti vorbeste! El sau ea, chiar iau parte la ceea ce se petrece inaintea lor! De acolo, din tabloul in care locuiesc, se adreseaza lumii dinaintea lor, raportat la camera sau locul in care se afla tabloul respectiv. Mai mult, in cazul unor portrete multiple, apartinand aceleiasi persoane, respectivul poate ,,merge'' dintr-un tablou in altul si invers, cu scopul de a cerceta ceea ce se petrece in locurile cu pricina, aflate la distante apreciabile. Tablourile magice sunt astfel un fel de portaluri, prin ele putandu-se calatori dintr-un loc in altul, dintr-o camera in alta, posibilitate accesibila numai celui reprezentat astfel artistic. Sa clarificam: respectiva persoana este decedata iar imaginea sa vie si prezenta sa permanenta din tablou, este numai o manifestare a personalitatii sale, o simpla ipostaziere. Nu sufletul sau fiinta aceea in sine locuieste in tablou, ci expresia magica a personalitatii sale.

Noi, oamenii obisnuiti ramanem fara raspuns la la intrebari de genul ,,- Oare ce ar fi spus X in acesta situatie daca ar fi fost acum aici?'', facand referire la imprejurarile in care o persoana care nu mai este in viata ar fi reactionat. In lumea magica in schimb, intrebarea isi afla practic raspunsul.

Fotografiem si pictam (printre altele) si pentru a imortaliza ceva sau pe cineva. Pornnind de aici, am putea afirma ca in lumea magica, fotografia si pictura au castigat demult si detasat lupta cu trecutul!

6. Pensivul 

Daca intrati vreodata in biroul, in camera de lucru sau in orice alt spatiu personal al unui vrajitor si dati peste un vas larg, din piatra, plin pe jumatate cu apa, sa nu va inchipuiti cumva ca este vreun accesoriu de igiena personala. Acela nu este un vas de spalat pe faţă sau pe mâini, cum ati fi tentati sa credeti. In mod normal, acel obiect nici n-ar trebui sa fie lasat la vedere. Este un pensiv! Adica un obiect magic asa cum nu s-a mai auzit! Pe cat de banal la infatisare, pe atat de surprinzator ca functie.

Pensivul, vasul acesta de piatra este un ,,loc'' in care pot fi asezate anumite amintiri personale. Un obiect magic formidabil prin aceea ca permite retrairea acelei amintiri nu (doar) in mintea posesorului ei, ci chiar dinaintea ochilor sai. De fapt, pensivul are doua functii:

(a) colectionarea amintirilor : prin intermediul baghetei  magice, o amintire anume poate fi extrasa din minte asemenea unui fir de par argintiu si luminos si asezata in vasul respectiv; in felul acesta amintirea nu va disparea si nu va fi pierduta niciodata si nimeni altcineva nu va putea sa o gaseasca incercand sa patrunda in mintea ta prin anumite vraji de citire a gandurilor.

(b) retrairea amintirilor chiar in lumea lor, in spatiul si in timpul in care au luat nastere. O redare a trecutului, la faţa locului. Cum ar fi sa retraiti o amintie fiind insa acum martori (insesizabili) ai momentului desfasurarii ei? Obiectualizarea maxima, totala asadar.

Prin pensiv ne putem intoarce in trecut fara a-l influenta/modifica in vreun fel, observandu-ne din exerior. Astfel, detaliile, care multe dintre ele in mod natural se pierd in uitare, sunt salvate, si mai mult decat atat, lumea aceea intreaga, vie si personala va putea constitui o experienta nemijlocita, continua, aflata in desfasurare inaintea privirii noastre. Pensivul permite retrairea unei amintiri chiar la ea acasa! In lumea/interiorul propriei tale amintiri poti merge singur sau lua pe cineva sa te insoteasca. Tot ceea ce trebuie facut este sa-ti apleci capul catre lichidul argintiu din interiorul vasului de piatra. In clipa imediat urmatoare te vei regasi, cu trup si suflet, intreg adica, chiar in preajma celui care erai, atunci, in trecut. Te poti privi, observa si cerceta tot continutul acela al evenimentului aflat (din nou) in desfasurare. Iata jurnalul perfect!

7. Ceasul de perete 

Il intalniti cel mai adesea in casele locuite de familii, restranse sau numeroase; cu cat familia este mai extinsa, cu atat ceasul acesta este mai fascinant. Este asadar un ceas de perete inalt, facut din lemn, cu un cadran generos care indica nu atat ora (de fapt nici nu este aceasta functia sa cea mai importanta!) cat mai ales momentul zilei in care te afli, tu dar si ceilalti membri ai familiei tale, fiecare, unul cate unul.

Cadranul acesta magic, dupa cate am inteles, este impartit mai intai in principalele momente ale zilei: dimineata, amiaza, dupa-amiaza, seara si noaptea; apoi, sunt la fel de bine specificate si alte activitati cotidiene precum trezirea, micul dejun, plecarea de acasa, mersul catre un anumit loc (scoala, job, piata, parc, etc), activitatea la locul de munca, pauzele, intoarcerea sper casa, masa, odihna, pregatirea pentru somn, somnul, si asa mai departe! Pe cadranul magic isi fac aparitia si evenimente speciale, cum ar fi pericolul de accidentare, de vatamare, accidenatrea, vatamarea sau chiar pericolul de moarte. Cand cineva din familie se gaseste intr-o asemenea imprejurare, ceasul va da de veste, in timp real! 

Cadranul magic al ceasului pastreaza anumite simboluri in vreme ce pe altele le schimba in permanenta, in functie de cotidianul aflat in desfasurare. Exista limbi si indicatoare specifice asadar!

8. Cortul magic 

Ca infatisare, design si dimensiuni, corturile din lumea magica nu au nimic special faţă de cele pe care le detinem si noi. Functia lor este inca si ea aceeasi: oferirea de adapost. Uriasa ce-i drept totusi, diferenta, tine de tipul de confort, mai exact de amploarea acestuia. Ei bine, un cort magic privit din afara nu are nimic special: o bucata de panza, mai mare au mai mica, bine acorata la sol. Interiorul insa uluieste de-a dreptul: ramai stana de piatra si cu ochii cauti sa cuprinzi tot acel spatiu vast care parca nu se mai termina. Intrarea, livingul, bucataria, dormitoarele, camara, alte mici incaperi de o parte si de alta, toaleta in spate, mobilierul din lemn, canapelele, scaunele, vitrinele, si cate si mai cate! Pentru ca interiorul unui cort magic adaposteste, in functie de buget, o casa intreaga! Poti comanda un apartament, un studio, sau o vila, cu etaj, da! Spatiul din interiorul cortului magic capata asadar alte proprietati decat cel din afara sa; vorbim s-ar parea despre un fel de ,,dilatare in interior'' care face posibila gazduirea obiectelor in forma si dimensiunea lor naturala. Un astfel de cort nu va cantari mai mult de cateva kilograme.

9. Poseta sau sacul magic 

De obicei acestea sunt (si) in lumea magica accesorii feminine. Asemenea cortului magic, o poşetă magica poate contine diverse obiecte care in mod normal nu ar putea incapea inauntrul ei: batoane de ciocolata, mere, sandvisuri, sticle cu apa, haine, incaltari, carti, tablouri, maturi, ceaune, un cort magic (!) bine impachetat, veselă, sau chiar un cufar! Toate atent si bine aranjate si ordonate. Va reamintesc, o poseta sau un sac magic nu difera cu absolut nimic ca aspect faţă de cele pe care le vedem purtate pe strazile noastre.

10. Cufărul cu 7 chei
Imaginati-va o lada cu capac curbat, captusita, care se incheie cu lacat, sau un troler, la fel, incheiat sub lacat. Spatiul din interior respecta insa aici (spre deosebire de cortul si de sacul magic) determinarile exterioare. Cu o singura exceptie: lacatul respectiv are 7 chei, fiecare cheie deschide un alt continut! De fiecare data, continutul este altul, sub fiecare cheie. Trebuie sa stiti ca este un cufar totusi destul de greu !

11.  Camera Necesitatii
Asa dupa cum ii spune si denumirea, camera necesitatii este o incapere, un spatiu magic, intalnit la nevoie, in castelul Hogwarts. Camera aceasta nu exista in realitate, nu se regaseste in niciun plan sau schita arhitecturala a cladirii. Pur si simplu nu exista! Fizic ea nu exista! Practic insa, intrarea iti iese in cale, se iveste atunci si numai atunci cand, la limita, ai nevoie, sa te ascunzi undeva, sa te adapostesti, din diverse ratiuni. Camera necesitatii de la Hogwarts se iveste de nicaieri practic si poate lua forme diverse, de la o toaleta, la sala de intrunire a unei organizatii secrete a elevilor sau poate fi chiar un loc de antrenament unde se exerseaza vraji de aparare contra magiei negre. 

12. Horcrux
Rolul de horcrux poate fi detinut de un obiect comun (un medalion, un inel, o cupa, o carte) sau de un animal (un sarpe); in acestea cineva si-a ascuns o parte din suflet. Fragmentandu-si sufletul, persoana respectiva se aseaza astfel la adapost de moarte, putand deveni acum nemuritoare. Cu parti ale sufletului exterioare trupului, nu se mai poate muri, chiar daca suferi vatamari sau daca trupul iti este afectat partial sau distrus in intregime. Fara un trup natural, cu sufletul fragmentat, faramitat, continui sa traiesti intr-o conditie cel putin groaznica, careia moartea i-ar fi de preferat.
Spre deosebire de trupul a carui vatamare ii poate cauza moartea, fara ca sufletul din el sa aiba de suferit, cand un horcrux este distrus, sufletul, partea de suflet pe care o contine este distrusa si ea, complet si definitiv. Acesta este pretul platit pentru fragmentarea sufletului: pierderea sa!
Exista insa si o cale ce face posibila reantregirea sufletului odata descompus: prin cainta si remuscare sincera, prin asumarea autentica a greselii! Pentru noi, oamenii obisnuiti, starea aceasta are o semnificatie morala in primul rand. In lumea magica lucrurile se petrec factual. Cand un vrajitor care a apelat la horcruxuri (magie neagra) are astfel de remuscari, durerea pe care o resimte este atat de adanca si de intensa incat ii poate cauza moartea.
Daca pana acum toate obiectele magice pe care le-am analizat au apartinut domeniului magiei in general, al magiei generice, horcruxurile in schimb, sunt acele obiecte ,,afectate'' de magia numita ,,neagra''. Ne amintim, cele trei blesteme de neiertat (imperius, crucio si abracadabra) apartin tot magiei negre.

    Sigur ca descrierea teoretica a unui obiect magic poate suplini, pana la un punct, lipsa experientei, a experimentarii acelui obiect, dar atunci cand discutam, ca in cele ce urmeaza, despre fiinte magice, neajunsul devine unul si mai mare. Caci nu stiu cati dintre noi am avut sau vom avea vreodata experienta intalnirii unei fiinte magice, sau a unei creaturi magice, din lumea magica. Sa incepem asadar, luandu-le pe rand!
13. Dementori, fiinte cu o statura impresionanta, inalte si acoperite sub pelerine mari, cu glugi, de sub care nu se intrevad niciun chip, adica nu li se vede chipul cadaveric. Se pot deplasa cu viteze uluitoare sau pot inainta incet, raspandind intuneric si un aer foarte rece, geros de-a dreptul in jurul lor. In locul picioarelor, de sub pelerina ies doua maini, cadaverice si ele. De fapt, intreaga fiinta a dementorilor este macabra! Ceea ce poate face un dementor si de fapt, ceea ce ii este definitoriu, este distrugerea oricarei forme de speranta si de nadejde din sufletul si din mintea oamenilor. Dementorii se bucura de starea de disperare si de deznadejdea omului si traiesc de pe urma nenorocirii acestuia. Absorb pur si simplu pacea sufleteasca, speranta si fercirea din jurul lor. In prejma unui dementor temperatura aerului scade brusc si totul se intuneca; iti pierzi linistea, increderea in tine si in orice valoare care te sustine, apoi multumirea, pacea, bucuriile, dar inca si mai mult, amintirea acestora, si speranta, dispar si ele! Ajungi prada deznadejdii, a disperarii si groazei.

Azkaban

In lumea magica dementorii se afla in slujba Ministerului Magiei, fiind aceia care pazesc inchisoarea Azkaban. Pentru ca  nimeni sa nu poata evada din locul acesta. Prizonierii indura un regim cumplit si cei mai multi dintre ei isi vor gasi sfarsitul acolo. 
In povestea lui Potter, dementorii vor ajunge, la un moment dat, intr-o armata care va lupta de partea magiei negre, raspandind teroare si moarte in lumea magica si provocand nu putine ,,pagube'' in cealalata, a noastra.

14. Inferi, cadavre aflate sub puterea vrajitorilor (magiei negre) si care sunt folosite astfel in realizarea anumitor actiuni, indeplinid diverse ordine.

15. Thestrali, fiinte magice cu cap de dragon, gat si corp scheletic, de cal, de cal inaripat. La Hogwarts sunt folositi pentru a trage trasurile cu elevi ce sosesc la inceperea anului scolar. Pentru majoritatea elevilor acele trasuri se misca singure pentru ca thestralii sunt creaturi invizibile; numai acela care a vazut in prealabil moartea cu ochii sai, poate vedea acum si un thestral!

16. Hipografi, creaturi miraculoase, jumatate pasare, jumatate cal, cu o personalitate extrem de puternica. Este intelept sa ai mare bagare de seama atunci cand ajungi in faţa unui hipograf deoarece, fiind fiinte foarte mandre si trufase, nu accepta sa fie atinse si cu atat mai putin calarite de oricine. Inaintea hipografului e necesar sa te inclini putin, sa faci o mica plecaciune, iar daca acesta nu iti raspunde la fel, este neaparata nevoie sa te retragi imediat. Altfel vei fi atacat in mod violent.

17. Centauri, asemenea hipografilor traiesc (ascunsi) in Padurea Interzisa; jumatate om, jumatate cal, centaurii sunt inzestrati cu darul vorbirii si sunt foarte intelepti; detin multe cunostinte, sunt stiutori ai timpului (ai celui prezent si a multor celor ce se petrec in el) si mai ales, ai viitorului. Pot vedea in viitor si sunt fascinati de cer si de stele. Unul dintre centauri (Firenze) va ajunge profesor la Hogwarts, titular al cursului de Previziuni despre Viitor. In Padurea de la Hogwarts traiesc extrem de retrasi si manifesta o prudenta maxima atunci cand intalnesc un om care le adreseaza intrebari, nefiind dispusi sa spuna ceea ce stiu.

18. Niffleri, fiinte magice atrase de orice obiect pretios, in special de minereuri aflate in pamant. Se dovedesc a fi asadar cei mai buni cautatori de aur.

19. Goblini, asemenea gnomilor (Lord of the Ring) si a piticilor mineri (Narnia), goblinii sunt fiinte scunde si indesate care fauresc arme de lupta si sunt administratorii resurselor financiare din lumea magica. Ei detin si pazesc Banca Gringotts (de pe celebra alee Diagon) in care se gasesc depozitele monetare ale Ministerului Magiei, dar si cele personale, private. Banca Gringotts este construita de fapt pe o mina cu adancimi nesfarsite, iar depozitele sunt pazite sub vraji speciale, astfel incat trece drept cel mai sigur loc din lumea magica! Goblinii, cum spuneam, sunt atat functionari ai bancii cat si ,,detinatori'' ai bunurilor acesteia. Au un acut simt al proprietatii, astfel incat o arma (scut, sabie) sau o moneda ori orice alt obiect faurit de un goblin sau in atelierul familiei sale, va ramane intotdeauna, pe veci, un bun al acestuia, indiferent daca acel lucru a fost ulterior cumparat sau mostenit de o alta persoana. Daca oamenii detin arme si monede faurite de gobilini, o fac doar in chirie, socotesc goblinii.

20. Dragoni, ca orice dragon, si in lumea magica dragonii sunt creaturi extrem de periculoase si neprietenoase, iar detinerea sau cresterea lor de catre oameni este strict interzisa si aspru pedepsita. Ministerul are un departament separat insarcinat cu grija acestor creaturi magice, iar dragonilor li se ofera o atentie sporita. Sunt creaturi periculoase spuneam, salbatice, imposibil de imblanzit. In lumea magica se cunosc 4 mari specii de dragoni, fiecare detinand anumite particularitati fizionomice: Ţintarul Maghiar, Verdele Galez, Bot Scurt Suedez si Bulgăre de Foc Chinezesc. Toate cele patru specii sunt extrem de periculoase. Notam si faptul ca un ou de dragon (din care va iesi un pui pe care Hagrid il va creste cu mare dragoste) - provine chiar din Romania, fiind adus pe domeniul Hogwarts de catre un necunoscut. De asemenea, este cunoscut faptul ca in padurile din Romania traiesc dragoni, vampiri si alte creaturi, iar vrajitori din toata lumea vin adesea in tara noastra pentru a le studia.

21. Uriaşi, fiinte inalte de peste 8 metrii si care traiesc departe de lumea civilizata, in mijlocul muntilor. Nu intretin relatii cordiale cu oamenii iar in interiorul societatii lor disputele pentru suprematie sunt des intalnite. Si in lumea aceasta asadar uriasii se lupta intre ei.

22. Spiridusii de casa sunt fiinte haioase prin infatisare, cu nasul si urechile lungi, la fel si degetele, avand o vestimentatie pestrita, nepotrivita si neingrijita; apoi, sunt fiinte dramatice prin prisma cotidianului lor: un spiridus de casa are o existenta prin excelenta casnica; el apartine unei case, unei familii si indeplineste toate acele activitati ce presupun munca in scopul intretineriii respectivului camin. Spiridusul casei prepara mancarea (sau ajuta la prepararea acesteia), spala vasele, face ordine si curatenie, spala haine, le calca, ajuta la orice alta activitate domestica deci. Nu iese niciodata din cuvantul ,,stapanului'' său, caruia ii este fidel pana la moarte. Are o stima de sine foarte scazuta astfel incat atunci cand greseste, se auto-pedepseste (lovindu-se singur cu capul de pereti sau de podea).

Dedesubtul Marei Sali de la Hogwarts, va spuneam,  se afla bucataria scolii, unde o intreaga armata de spiridusi lucreaza neincetat. Cu exceptia unuia singur (Dobby, foarte bun prieten cu Potter), niciun alt spiridus din lumea magica nu este remunerat pentru munca sa. Viata lor seamana in mare masura cu un regim de sclavie, data fiind prapastia uriasa dintre activitatile depuse (efortul extenuant) si recompensele, beneficiile, aproape inexistente. Spiridusii de casa nu se revolta, asumandu-si conditia ca pe un dat firesc, natural al lucrurilor, astfel incat orice ideee a unei emancipari li se pare a fi de neacceptat, jignitoare chiar. Vorbirea lor este stalcita, dexteritatea formidabila (ba chiar sunt capabili sa Dispara si sa Apara) si stiu sa pastreze cu sfintenie secretele caselor lor. In definitiv, un spiridus de casa apartine casei aceleia si in inima lor reciproca este la fel de indreptatita.
Modalitatea de a ,,elibera'' un spiridus de casa este una singura: trebuie ca stapanul casei sa ii dea, din mainile sale, orice fel de haina (o batista, un ciorap, o bluza, etc); cand spiridusul primeste acest articol din mainile stapanului sau, din momentul acela el este liber, nu mai apartine respectivei case. Poate pleca oriunde voieste si solicita remunerare in schimbul muncii sale.

23. Bong, fiinta magica care traieste in spatiile intunecate, ascunse, inguste (sub paturi, sifoniere, dulapuri, etc) si care isi schimba forma luand infatisari ingrozitoare, in functie de persoana care il descopera, mai precis, raportat la fricile si spaimele personale ale acesteia din urma. Bongul este asadar expresia vie a celor mai infricosatoare temeri ale noastre, este propria lor incarnare. Singura cale de a face sa dispara un bong este aceea de a incerca sa iti imaginezi in acele clipe teribile, ceva frumos, hazliu si amuzant, sa te gandesti la cele de genul acesta, astfel incat, aflat in dificultate, bongul sa se evapore. (Asemenea diavolului crestin, bongul nu trebuie luat prea in serios, ridiculizat fiind, dispare).

24. Pasarea Phoenix; de fapt, in povestea noastra nu intalnim decat o singura pasare Phoenix; aceasta traieste in biroul directorului de la Hogwarts, chiar deasupra intratii principale. Este o pasare cu un colorit fabulos (rosu-auriu) si cu un penaj sublim. Phoenix-ul este extrem de credincios, detine o putere fizica deosebita putand cara greutati foarte mari, iar lacrimile sale, caci pasarea Phoenix plange, sunt vindecatoare, chiar si pentru cineva care este in pragul mortii. 
Din penele de Phoenix se alcatuiesc miezurile baghetelor magice si dupa cum bine este cunoscut,Phoenixul se lasa mistuit de foc la un moment dat, pentru a renaste din cenusa proprie. La fel, de maiestuos si de demn!

25. Patronus, nu-i neaparat o creatura magica in carne si oase ci mai degraba o creatie magica care are un rol protector. Patronus-ul este ,,creat'' de un vrajitor prin intermediul baghetei sale.

 Vraja de chemare (creare) este Expecto Patronum si in acel moment, in imediata apropiere isi face aparitia o fiinta luminoasa sub o infatisare specifica respectivului vrajitor. Potter spre exemplu, are un Patronus in forma de cerb, altii iau infatisarea unei caprioare, nevastuici, lupi, pisici si asa mai departe. Patronus-ul te fereste de pericole si, lucrul cel mai important - este singura creatura care poate tine la departare si chiar distruge un Dementor.

26. Bufnitele sunt creaturi magice prin atasamentul si comportamentul lor fata de cel care le ingrijeste si care le are in slujba. In lumea magica ele indeplinesc rolul de curieri, de curieri privati. Bufnitele sunt acelea care duc scrisorile de la o persoana la alta, indiferent de distanta. Bufnita magica poate zbura pana la celalalt capat al pamantului in cautarea celui caruia ii este destinata scrisoarea. 

Unei bufnite magice nu trebuie sa-i spui unde anume sa mearga, ci doar numele destinatarului. Pot zbura pana la sacrificiu si, se intelege, sunt deosebit de fidele. Cand scrisoarea adusa de bufnita nu este primita de cel caruia ii este destinata, acesta refuzand sa o desfaca, scrisoarea aceea se transforma, pe loc, intr-o Urlatoare, intr-o o scrisoare urlatoare: cuvinte scrise prind instantaneu glas, glasul autorului lor, si se fac bine auzite, chiar foarte bine auzite!

Povestea lui Potter

    In ciuda popularitatii si a freneziei planetare, povestea lui Harry Potter, ramane una trista, de la inceput si pana la finalul ei. Sigur ca la sfarsit lucrurile iau o intorsatura favorabila, fericita, insa fara a modifica cu nimic restul continutului. Este trista povestea lui Potter pentru ca dincolo de toate intamplarile si experientele fabuloase prin care acest tanar trece, viata sa este un naufragiu permanent. Singurele ancore, dobandite prin forta imprejurarilor, sunt putinii prieteni, o bufnita si alte cateva obiecte. In afara lor, Potter trebuie sa traiasca asa cum este: singur in lume! Fara parinti (ucisi ambii foarte timpuriu) si fara amintirea acestora, crescut pana la varsta necesara inceperii studiilor (asemenea unei buruiene) in casa unei matuse (din partea mamei), in casa unei familii de Incuiati extrem de limitati intelectual si sufleteste. Potter va pleca la Hogwarts uluit de intorsatura radicala a lucrurilor din viata sa. Nu-si cunoaste trecutul, iar scoala si evenimentele care vor urma in decursul urmatorilor ani vor constitui un drum al auto-cunoasterii. Unul dificil, chinuitor, plin de sacrificii si de durere. Oameni dragi vor continua sa moara, se vor pierde suflete si lucruri insemnate. De fapt, moartea este o prezenta permanenta pe tot parcursul povestii acesteia. Si nu este acel mod de a fi al mortii, cel cu care suntem noi obisnuiti, adica acea prezenta discreta, tacuta, care sta prin preajma: nu, este o moarte vie, care se manifesta din plin, nemijlocit, cu o spontaneitate uluitoare, abundenta. Moartea are proportii paradigmatice aici si lucrul cel mai rau cu putinta, ea capata personalitate, se personifica in cineva, in cineva al carui nume oamenii il trec sub interdictie lingvistica: ,,Cel al carui Nume nu trebuie rostit''- atat de ingroziti au devenit incat refuza sa ii pronunte numele. In povestea lui Potter asadar, moartea are un nume!
Tensiunea, atmosfera apasatoare, rarefiata, se extinde in permanenta aici, de la primele pagini si pana spre capitolele finale ale povestii, unde lectura avanseaza cu dificultate: acum raul cuprinde orice manifestare a vietii si inlatura speranta distrugandu-i temeliile.
Povestea lui Potter este una despre suferinta fizica si morala, deopotriva! Tragismul este cadrul general de desfasurare al evenimentelor, chiar daca Harry Potter s-a consacrat ca fiind o poveste pentru copiii din ziua de astazi. Nu este deloc o poveste obisnuita si nici pe departe una cu care sa adormi linistit gandindu-te la ea.

Un bildungsroman. Unul in care cunoscandu-se pe sine, eroul intelege ca trebuie sa moara, ca pe masura ce intrebarile majore isi gasesc raspunsul, propria sa moarte devine limpede si imperativa. La fel ca in povestea lui Sisif: eroul este tragic pentru ca este constient, constient de propria sa conditie!
    Pentru Potter, Hogwarts, ca loc si ca scoala, devine singura casa pe care o poate avea. Dar si Hogwarts se va dovedi pe deplin indatorat lui, in momentul in care copilul acesta (maturizat fortat, ca  mai toti eroii moderni) devine simbol si reprezentant direct al lumii magice in oranduirea sa naturala. Putem intelege povestea lui Potter si din perspectiva eternei dispute dintre magia alba si cea neagra, dintre ceea ce se cuvine si ceea ce nu se cuvine a se infaptui. Destinul lui Potter se intrepatrunde cu cel al intregii lumi magice: provocarile, pericolele, infrangerile, si victoriile, toate acestea sunt comune! Este nevoie de Potter pentru ca ordinea sa fie restabilita, pentru ca binele ca valoare morala si ca stare sa reintre in drepturi. Ma intreb oare cum ar fi aratat un Harry Potter aflat la maturitate, un personaj adult, brazdat de ani, departe de orice fel de inocenta si de naivitate specifice copilariei.
   Asadar, daca veti vrea sa cititi povestea aceasta, o sa observati ca in mijlocul unei lumi, magice, plina de vraji permise si de altele, interzise, cu vrajitori si vrajitoare, cu evenimente dintre cele mai stranii si mai infioratoare, o lumea aflata intr-o continua deriva si surpare, un tanar isi face loc sa creasca; un tanar cat se poate de obisnuit, incaltat cu adidasi albi, jerpeliti, si cu blugi, purtand un tricou spalacit si ochelari cu rame strambe. Un tanar care merge la scoala si care trebuie sa invete bine. Sa stiti ca de aici porneste intreaga aventura. E cat se poate de simplu si de firesc! Scoala, chiar si una de magie, ramane temeiul si punctul de sprijin, singurul pe care acest tanar il detine. Apoi se vor adauga si altele: prietenia, sacrificiul, si speranta. Dar chiar si acestea din urma vor fi invatate. Aceasta este povestea lui Harry Potter.

  O incheiere

    Caldura cu care Harry Potter - cartea aceasta a fost primita in lume, se datoreaza desigur priceperii cu care ea a fost scrisa, autoarea povestind faptele ca si cum le-ar fi marturisit, ca si cum ar fi fost acolo, martora a lor; dar notorietatea povestii se datoreaza, cred, si genului abordat. Atunci cand povestesti pe parcursul a 7 volume despre o alta lume, asemanatoare si totusi atat de diferita de cea in care traim cu totii, inseamna cumva sa o intemeiezi, sa o duci mai departe, consacrand-o istoric. Lumea in care traieste Potter este o lume foarte veche, cu o istorie indelungata. Ceea ce o face cu adevarat fascinanta (printre atatea alte lumi) este caracterul sau magic.
    Rowling construieste aici o lume magica cu o spatio-temporalitate si cu evenimente pe masura. 
 Intai de toate lumea magica exista in spatiu si timp, are o istorie asadar. Apoi, spatiu si timpul sunt aceleasi cu cele ale lumii noastre, astfel incat lumea magica a lui Harry Potter nu este una transcendenta lumii noastre ci complementarea acesteia; ea nu se afla undeva dincolo, in afara lumii noastre, ci chiar in interiorul acesteia din urma; lumea magica a lui Harry Potter se petrece aici si acum. In mod particular insa, ea este ascunsa privirilor noastre, este invizibila si nu poate fi cuprinsa prin intermediul experientei noastre senzitive, empirice. Ca simplu om, nu poti avea asadar experienta lumii magice in mod direct, pe propria piele cum s-ar spune; vrajile de Ascundere cel putin, fac de exemplu ca scoala Hogwarts, un intreg domeniu plin de viata si de evenimente, sa ni se infatiseze noua, celor lipsiti de calitati magice, drept un simplu castel aflat in ruina pe o pajiste inalta. Uimirea, in sensul tare al termenului vine dintr-o anume calitate a acestui spatiu magic, si anume capacitatea sa de a se ,,dilata in interior'', adica acea prin care, spre exemplu, cortul magic poate adaposti un apartament intreg, complet mobilat.
 Apoi, oamenii care populeaza lumea magica detin calitati speciale, diferite de ale noastre: pot zbura, disparea si se pot transfigura, citi gandurile, conserva amintiri si chiar retrai amintirile respective intorcandu-se in timpul desfasurarii lor, pot trece in lumea noastra neobservati, si aletle - calitati ce-i aseaza oarecum intr-o lumina superioara.
Trecerea in lumea noastra si dinspre lumea noastra se face prin intermediul anumitor portaluri pe care lumea magica le-a instaurat si pe care le administreaza. Tot ca diferenta de fond, lucrurile, obiectele si unele fiinte ale  lumii magice sunt strict specifice acesteia si nu exista decat in interiorul ei.
Iata deci felul in care este construita lumea magica din povestea lui Potter, temeiurile si complementaritatea acesteia in raport cu lumea noastra. 
    Cum spuneam, in sine, subiectul atrage cu atat mai mult cu cat el se plaseaza intr-un context spiritual secetos, uscat din punct de vedere metafizic. Intr-o asemenea seceta metafizica pe care timpurile noastre o traverseaza, o poveste despre magie, bine spusa, devine salvatoare. 
S-a scris, s-a discutat si s-a filmat mult despre Harry Potter si despre aceasta lume magica. Povestea si-a castigat de la bun inceput nemurirea si reprezinta si astazi un punct de referinta in domeniul literaturii fantastice.
    La ce bun Harry Potter, astazi? De ce ai urma o astfel de lectura-fluviu? Ce ar putea fi de invatat dintr-o poveste cu dragoni si oameni transformati in sobolani? Ei bine, ar putea fi multe!
In primul rand despre valorile morale esentiale (binele, cinstea, onestitatea, curajul, sinceritatea), apoi despre prietenie si rostul invataturii, despre importanta cunoasterii trecutului si a stabilirii contactului si a mutualismului cu alte culturi. Harry Potter poate fi si o lectie despre asumarea liberatatii, despre ce sa faci cu propria libertate, caci atat Harry cat si Thomas au acelasi punct de pornire: singuratatea; ambii sunt orfani si lipsiti de orice sprijin familial. Hogwarts ii gazduieste cu aceasi generozitate pe ambii si le ofera aceleasi conditii de afirmare. Libertatea de alegere este cea care, peste timp, ii va aseza pe cei doi atat de departe unul de celalalt.  Mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi va trece prin asta, va ramane mai mult sau mai putin orfan. Si atunci, ce va fi de facut? Intrebari la care cartea te invita.
Revenim la continutul metafizic de aici. Sigur ca nu-i vorba de o metafizica ad literam; sigur ca avem de a face doar cu una orizontala, in care verticala aproape nici nu exista: singura forma, unica referire la transcendenţa lumii magice este insasi magia, o putere in sine pe care inca nici cei mai mari vrajitori din toate timpurile nu au putut-o controla si intelege pe deplin. Magia este asadar singura care detine transcendenţă aici, singura care depaseste materialitatea si dat-ul existential. Magia aceasta nu are insa un nume si cu atat mai putin nu indeplineste rolul de Principiu. Spre exemplu, Dumnezeu lipseste cu desavarsire din aceasta lume. Nu am intalnit nicio referire, fie ea numai lingvistica la Dumnezeu sau la un alt Principiu creator. De aici lipsa verticalei. De aici si toate atacurile si contestarile la adresa cartii si la adevaratul sau impact moral asupra copiilor. Caci este posibila o morala autentica fara credinta in Dumnezeu, doar cu apelul la magie si la faţa nevazuta a lucrurilor? Nu mai are rost sa amintim cat de incriminata este magia si actul magic din punctul de vedere teologic crestin. Stim foarte bine alaturarea fenomenului magic celui satanic.
   In schimb, Rowling scoate magia de sub stigmat crestin, istoric chiar, si ii confera, pe langa autenticitate, prestigiu si admiratie! Admiratia unei lumi intregi! Asa incat, intrebarea legitima nu este cat de crestina este in definitiv lumea lui Harry Potter, ci mai de graba, cat de anti-crestina este ea?!
Desigur, lumea, chiar si in manifestarea sa magica nu isi este siesi suficienta. Acest fapt reiese din scurta istorie pe care autoarea o infatiseaza, fara insa a o exprima in mod clar, concis. 

    Ati intrat vreodata intr-o galerie de arta naiva? Veti observa acolo ca lucrurile importante pot fi exprimate si intr-un alt limbaj, cu totul special. Aici as aseza si povestea lui Potter si lumea in manifestarea ei magica pe care scrierea aceasta le face posibile.  
Magia lasa intodeauna urme!

J.K.Rowling, Harry Potter, ed. Egmont, Bucuresti, 2012